EXEGESIS:
CONTEXTUL:
În 3:12-15, Pavel a vorbit despre a vorbi cu îndrăzneală, „și nu ca Moise, care și-a pus un văl pe față, pentru ca fiii lui Israel să nu privească cu stăruință la sfârșitul a ceea ce era trecător” (3:13; vezi și Exodul 34:29-35). Pavel a caracterizat vălul vechiului legământ ca fiind anacronic – învechit – care trece. El a spus: „Până în ziua de azi, când se citește Moise, un văl stă pe inima lor” (3:14-15). El a continuat spunând: „Ori de câte ori cineva se întoarce la Domnul, vălul este îndepărtat” (3:16).
A vorbit despre libertatea pe care o aduce Duhul Domnului – și despre puterea transformatoare a vederii slavei lui Dumnezeu fără văl (v. 17-18).
Paul a vorbit despre calitatea statornică a slujbei sale – și despre îndurarea pe care a primit-o – o referire la viziunea lui cu Isus (4:1; vezi Fapte 9). El a spus că a „renunțat la lucrurile ascunse ale rușinii, fără să umble cu viclenie și fără să mânuiască cu viclenie cuvântul lui Dumnezeu” (4:2) – o apărare împotriva oponenților din Corint care îi puneau la îndoială motivele. El a continuat spunând:
„Chiar dacă Buna Vestire a noastră este voalată,
ea este voalată în cei ce pier;
în care dumnezeul acestei lumi
a orbit mințile celor necredincioși,
pentru ca lumina Bunei Vestiri a slavei lui Hristos,
care este chipul lui Dumnezeu,
să nu răsară asupra lor” (4:3-4).
2 CORINTENI 4:5-6. NOI ÎL PREDICĂM PE IISUS HRISTOS CA DOMN
5 Căci noi nu ne predicăm pe noi înșine, ci pe Isus Hristos ca Domn, și pe noi înșine ca slujitori ai voștri pentru Isus; 6 fiindcă Dumnezeu, care a spus: „Lumina va străluci din întuneric”, este cel care a strălucit în inimile noastre, ca să dea lumina cunoașterii slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.
„Căci noi nu ne predicăm pe noi înșine, ci pe Hristos Isus ca Domn, și pe noi înșine ca slujitori ai voștri (grecesc: doulos) pentru Isus” (v. 5). În aceste versete, Pavel spune „noi”. Acesta este probabil un „noi” regal – o formă de adresare folosită de obicei de un rege sau de o regină.
Cel mai probabil, Pavel se apără împotriva adversarilor săi din Corint care ar vrea ca oamenii să creadă că motivele lui Pavel sunt interesate. Ca răspuns, Pavel face două precizări:
- În primul rând, subiectul predicii sale este „Hristos Isus ca Domn.”
- În al doilea rând, Pavel nu se glorifică pe sine însuși, ci se prezintă ca un slujitor sau sclav, nu numai al Domnului, ci și al credincioșilor din Corint.
Cuvântul grecesc doulos este folosit pentru persoanele angajate în servitute involuntară – sclavie. Cuvântul mai blând diakonos ar indica servitutea voluntară – a fi mai degrabă un servitor decât un sclav.
Dacă Pavel este un sclav, este pentru că Hristos l-a chemat în slujire, iar Pavel nu a vrut și nu a putut să se determine să părăsească slujirea lui Hristos.
„întrucât Dumnezeu, care a spus: „Lumina va străluci din întuneric”, este cel care a strălucit în inimile noastre” (v. 6a). Nu suntem siguri la ce pasaj din Vechiul Testament se gândește Pavel. ar putea fi versetul „Să fie lumină” din Geneza 1:3 – sau ar putea fi „Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare…. peste ei a strălucit lumina” din Isaia 9:2.
Lumina și întunericul sunt folosite atât în Vechiul cât și în Noul Testament ca metafore pentru bine și rău – ordine și haos – siguranță și pericol – bucurie și durere – adevăr și neadevăr – viață și moarte – mântuire și condamnare (Isaia 5:20; Ioan 3:19-21; 2 Corinteni 4:4; Efeseni 4:17-18).
Potrivirea lui Pavel este că lumina lui Dumnezeu „a strălucit în inimile noastre”. Deși nu putem ști cu siguranță dacă „nostru” din acest verset este sau nu un alt „noi” regal, îmi place să cred că Pavel le spune acestor credincioși din Corint că lumina lui Dumnezeu a strălucit în viețile lor, precum și în a lui.
„pentru a da lumina cunoașterii slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos” (v. 6b). Pavel a văzut „slava lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos” în viziunea pe care a avut-o cu Hristos pe drumul Damascului (Fapte 9:1-20). Acești corinteni nu au văzut o astfel de viziune, dar Pavel le-a adus „cunoașterea slavei lui Dumnezeu” – iar învățătura lui le-a dat o privire asupra „slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.”
2 CORINTENI 4:7-12. COMOARA ÎN VASILE DE ARGINT
7 Dar noi avem această comoară în vase de lut, pentru ca măreția nespus de mare a puterii să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi înșine. 8 Suntem apăsați din toate părțile, dar nu suntem zdrobiți; suntem în încurcătură, dar nu ajungem la deznădejde; 9 urmăriți, dar nu părăsiți; loviți, dar nu distruși; 10 purtăm mereu în trup punerea la moarte a Domnului Isus, pentru ca viața lui Isus să se arate și în trupul nostru. 11 Căci noi, care trăim, suntem întotdeauna dați la moarte din pricina lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. 12 Așadar, moartea lucrează în noi, dar viața în voi.
„Dar noi avem această comoară în vase de lut” (v. 7a). Borcanele de lut erau vasele obișnuite pentru a transporta apă și alte bunuri în vremea lui Pavel. Argila este o substanță obișnuită care se găsește aproape peste tot, iar olarii stăpâneau arta de a forma borcane de lut pe roțile lor de olărit. În timp ce unele borcane de lut erau frumos ornamentate, majoritatea erau simple – vase umile. Dar indiferent dacă erau simple sau frumoase, ele aveau o funcție dătătoare de viață – adunarea, conservarea și transportul apei către gâturile uscate. În acest sens, vasele de lut sunt o metaforă demnă de urmat pentru rolul creștinului de a aduna, păstra și transporta apa spirituală a Evangheliei către sufletele însetate.
Vasele de lut sunt, de asemenea, destul de fragile – se sparg dacă sunt scăpate sau lovite de o piatră. Nu multe borcane de lut au supraviețuit vieții unei persoane – și chiar mai puține au supraviețuit pentru a fi transmise prin mai multe generații. Din acest punct de vedere, de asemenea, borcanele de lut sunt o bună metaforă pentru viețile noastre scurte. Avem câteva decenii, în cel mai bun caz, pentru a vesti Evanghelia. Câțiva credincioși continuă să proclame Evanghelia după moartea lor prin scrierile lor – dar acestea sunt repede depășite. Chiar și giganții credinței – Calvins, Luthers și Wesleys – își găsesc influența diminuată după câteva secole. Întotdeauna trebuie să-i pregătim pe noii credincioși să proclame Evanghelia. Biserica este întotdeauna la o generație distanță de dispariție.
Îmi place metafora borcanelor de lut, pentru că sunt conștient de chemarea mea de a proclama „această comoară” – Evanghelia – dar sunt, de asemenea, conștient de inadecvarea mea pentru această sarcină. Dar dacă apostolul Pavel s-a gândit la el însuși ca la un vas de lut care poartă o comoară prețioasă, acest lucru mă încurajează. Și eu sunt un vas de lut, dar și mie mi-a fost încredințată o comoară prețioasă.
„pentru ca nespus de marea putere să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi înșine” (v. 7b). Nu vasele de lut sunt cele care au putere, ci comoara pe care o conțin – o comoară pusă acolo de Dumnezeu. Noi, cei care proclamăm Cuvântul lui Dumnezeu, avem motive de smerenie.
„Suntem apăsați din toate părțile, dar nu zdrobiți; suntem în încurcătură, dar nu deznădăjduiți; urmăriți, dar nu părăsiți; loviți, dar nu distruși” (v. 8-9). În prima sa scrisoare către biserica din Corint, Pavel a spus:
„Căci, cred că Dumnezeu ne-a arătat pe noi, apostolii,
cei din urmă, ca pe niște oameni condamnați la moarte.
Pentru că suntem dați în spectacol lumii, atât îngerilor, cât și oamenilor.
Noi suntem nebuni de dragul lui Hristos, dar voi sunteți înțelepți în Hristos.
Noi suntem slabi, dar voi sunteți puternici.
Voi aveți onoare, dar noi avem dezonoare.
Încă până în ceasul acesta flămânzim, ne este sete,
suntem goi, suntem bătuți,
și nu avem o locuință sigură.
Noi muncim din greu, lucrând cu propriile noastre mâini.
Când oamenii ne blestemă, noi binecuvântăm.
Fiind persecutați, noi îndurăm.
Fiind defăimați, noi implorăm.
Suntem făcuți ca murdăria lumii,
murdăria ștearsă de toți, chiar și până acum” (1 Corinteni 4:9-13).
Rețineți că, atunci când Pavel a scris acea primă scrisoare către Corint, nu se confrunta acolo cu o opoziție personală – dar acum o face. Unul dintre punctele pe care adversarii lui le invocă este că adversitățile pe care le suferă Pavel indică faptul că el nu se bucură de aprobarea lui Dumnezeu.
Dar Pavel nu se va lăsa descurajat de astfel de critici. El menționează în acest verset câteva dintre dificultățile pe care le-a întâmpinat, dar încheie spunând: „dar nu a fost distrus.”
Mai târziu în această scrisoare, Pavel va enumera mai în detaliu dificultățile pe care le-a suferit. Răspunzând criticilor săi, el spune:
„Sunt ei slujitori ai lui Hristos? … Eu sunt mai mult;
în munci mai mult, în închisori mai mult,
în lovituri peste măsură, în morți deseori.
De cinci ori de la iudei am primit patruzeci de lovituri minus una.
O dată am fost ucis cu pietre.
De trei ori am suferit naufragiu.
Am fost o noapte și o zi în adânc.
Am fost de multe ori în călătorii,
primejdii de râuri, primejdii de tâlhari,
primejdii de la compatrioții mei, primejdii de la neamuri,
primejdii în cetate, primejdii în pustiu, primejdii pe mare,
primejdii între frați mincinoși;
în munci și osteneli, în privegheri deseori,
în foame și sete, în posturi deseori,
și în frig și goliciune.
În afară de aceste lucruri care sunt în afară,
există ceea ce mă apasă în fiecare zi,
neliniștea pentru toate (bisericile)” (11:23-28).
În timp ce criticii lui Pavel ar putea crede că suferințele lui sugerează că Dumnezeu nu este cu el, Pavel enumeră suferințele sale ca dovadă a uceniciei sale autentice.
„purtând mereu în trup punerea la moarte a Domnului Isus, pentru ca viața lui Isus să se arate și în trupul nostru” (v. 10). În acest verset, Pavel își duce argumentul cu un pas mai departe. Suferințele sale nu numai că îi autentifică calitatea de ucenic, dar ele echivalează și cu o participare la „moartea Domnului Isus”. Isus a suferit pe cruce, iar Pavel a suferit și el. Prin urmare, ceva din suferințele lui Isus se dezvăluie în trupul lui Pavel – în cicatricile de pe spatele său de la momentele în care a fost bătut – și de la lapidare – și din celelalte dovezi că a suferit în mod sacrificial – la fel ca și Hristos.
„Căci noi, care trăim, suntem întotdeauna dați morții din pricina lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru muritor” (v. 11). Vezi comentariile la versetul 10.
„Astfel, moartea lucrează în noi, dar viața în voi” (v. 12). În deschiderea acestei scrisori, Pavel a spus: „Dacă suntem în suferință, este pentru mângâierea și mântuirea voastră” (1:6). Acum el spune că suferințele și moartea sa servesc unui scop dumnezeiesc, așa cum suferințele și moartea lui Isus au servit unui scop dumnezeiesc. Pavel a dat cu generozitate din el însuși pentru ca corintenii și credincioșii din celelalte biserici pe care le fondase să aibă viață.
Citatele sunt preluate din World English Bible (WEB), o traducere modernă în limba engleză a Sfintei Biblii, de domeniu public (fără drepturi de autor). Biblia World English Bible se bazează pe American Standard Version (ASV) a Bibliei, Biblia Hebraica Stutgartensa Vechiului Testament și Noul Testament în textul majoritar grecesc. ASV, care se află și ea în domeniul public din cauza drepturilor de autor expirate, a fost o traducere foarte bună, dar a inclus multe cuvinte arhaice (hast, shineth etc.), pe care WEB le-a actualizat.
BIBLIOGRAFIE:
Barclay, William, Daily Study Bible: Letters to the Corinthians, (Edinburgh: The Saint Andrew Press, 1975)
Barrett, C.K., Black’s New Testament Commentary: The Second Epistle to the Corinthians (Peabody, Massachusetts: Hendrickson Publishers, 1993)
Barnett, Paul, The New International Commentary on the New Testament: The Second Epistle to the Corinthians (Grand Rapids: William B. Eerdmans Publishing Co., 1997)
Best, Ernest, Interpretation: Second Corinthians (Louisville: John Knox Press, 1987)
Chafin, Kenneth L., The Preacher’s Commentary: 1-2 Corinteni, Vol. 30 (Nashville: Thomas Nelson, Inc., 1985)
Furnish, Victor Paul, The Anchor Bible: II Corinthians (New York: Doubleday, 1984)
Garland, David E., The New American Commentary: 2 Corinthians, Vol. 29 (Broadman Press, 1999)
Gaventa, Beverly R., în Brueggemann, Walter; Cousar, Charles B.; Gaventa, Beverly R.; și Newsome, James D., Texts for Preaching: A Lectionary Commentary Based on the NRSV–Year B (Louisville: Westminster John Knox Press, 1993)
Harris, Murray J., The New International Greek Testament Commentary (Grand Rapids: William B. Eerdmans Publishing Company, 2005)
Kay, James F., în Van Harn, Roger E. (ed.), The Lectionary Commentary: Theological Exegesis for Sunday’s Texts: The Second Readings: Acts and the Epistles (Grand Rapids: William B. Eerdmans Publishing Company, 2001)
Kruse, Colin, Tyndale New Testament Commentaries: 2 Corinthians, (Downers Grove, Illinois: InterVarsity Press, 2007)
MacArthur, John, Jr, The MacArthur New Testament Commentary: 2 Corinthians (Chicago: The Moody Bible Institute of Chicago, 2004)
Martin, Ralph P., Word Biblical Commentary: 2 Corinthians, Vol. 40 (Dallas: Word Books, 1986)
Minor, Mitzi L., Smyth & Helwys Bible Commentary: 2 Corinthians (Macon, Georgia: Smyth & Helwys Publishing, Inc., 2009
Roetzel, Calvin J., Abingdon New Testament Commentaries: 2 Corinthians (Nashville, Abingdon Press, 2007)
Sampley, J. Paul, The New Interpreter’s Bible: 2 Corinthians to Philemon, Vol. XI (Nashville: Abingdon Press, 2002)
Sampley, J. Paul, The New Interpreter’s Bible: 2 Corinthians to Philemon, Vol. XI (Nashville: Abingdon Press, 2002).