Acestă capodoperă a Operei din Beijing relatează povestea de dragoste tragică a regelui Xiang Yu (232-202 î.Hr.) și a concubinei sale Yu Ji, plasată chiar înainte de înfrângerea decisivă a regelui în fața forțelor rivalului Liu Bang.
Născut într-o familie nobilă din Regatul Chu, Xiang și-a condus trupele pentru a se răzvrăti împotriva Dinastiei Qin (221-206 î.Hr.). Un lider militar talentat, Xiang s-a impus curând ca „rege invincibil” printre toate forțele rebele.
După căderea lui Qin, Xiang a fost întronizat ca rege al Chu de Vest și a condus o zonă vastă care acoperă centrul și estul Chinei de astăzi. Ambiția sa cea mai mare era să cucerească toată China.
Cu toate acestea, Liu, care mai târziu a devenit împăratul fondator al Dinastiei Han (206 î.Hr.-220 d.Hr.), nutrea aceleași ambiții teritoriale.
Cei doi dușmani încep o luptă de patru ani pentru puterea supremă, cu înfrângerea finală a lui Xiang în Bătălia de la Gaixia. Xiang s-a sinucis pe un mal al râului Wu, în provincia Anhui de astăzi.
Povestea „Adio, concubina mea” este plasată chiar înainte de ultima bătălie, când forțele lui Xiang au fost înconjurate de trupele lui Liu.
Xiang a selectat 800 dintre cei mai curajoși soldați ai săi pentru a lupta împotriva armatei de 300.000 de soldați a lui Liu. Știind că cauza era fără speranță, Xiang și-a chemat calul credincios și l-a rugat să fugă pentru a se salva. Dar calul a refuzat să plece, înecându-se în râul Wujiang după moartea lui Xiang.
Înainte de a muri, Xiang și-a luat rămas bun de la concubina sa Yu, mulțumindu-i pentru toată perioada fericită petrecută împreună. Realizând cât de gravă devenise situația, ea a implorat să rămână și să moară alături de el. Fără niciun avertisment, i-a luat brusc sabia din teacă și s-a sinucis.
În tabloul lui Zhu Gang, Yu dansează cu două săbii, cu ochii ei plini atât de disperare, cât și de determinare.
Xiang arată un spirit de luptă nedisimulat, machiajul său alb-negru simbolizând curajul, franchețea și solemnitatea.
„Adio, concubina mea” de Zhu Gang
.