Joncțiunea miotendinoasă (MTJ) este o parte a unității miotendinoase, care conectează mușchiul și tendonul și transmite forțele între ele.
În această pagină:
Anatomie
Joncțiunea miotendinoasă este formată din fibre tendinoase și miocite terminale care se interdigitează, creând proiecții în formă de degete care măresc suprafața de contact dintre un tendon și un mușchi și – ca urmare – dispersează energia unui mușchi care se contractă, scăzând tensiunea focală.
Prezentare clinică
La un adult sănătos, joncțiunea miotendinoasă este „veriga cea mai slabă” a unității miotendinoase și, prin urmare, este partea cea mai frecvent lezată a acesteia.
Cel mai mare risc de întindere apare în mușchii mari pennate care traversează două articulații și produc forțe mari de tracțiune (de exemplu, biceps femural, quadratus femoris, biceps brahial).
Caracteristici radiografice
Ecografie și RMN
A fost creat un sistem de clasificare a leziunilor MTJ pentru a face un diagnostic și un prognostic precis:
- întindere ușoară: edem interstițial pană la pană și lichid/hemoragie în jurul MTJ
- întindere moderată: hematom intramuscular și lichid/hemoragie perifascială
- întindere severă: edem interstițial pană la pană și lichid/hemoragie în jurul MTJ
- întindere severă: ruptură a MTJ cu laxitate/discontinuitate a tendonului și a capetelor musculare, uneori cu retracție
În cazul unei întinderi vechi, se pot găsi constatări tipice de țesut cicatricial, produse sanguine vechi și atrofie/degenerare grasă a mușchiului.
.