Reverberație

Artifactul de reverberație apare atunci când două sau mai multe structuri foarte reflectante sunt paralele între ele, iar traiectoria fasciculului de ultrasunete este perpendiculară pe aceste structuri foarte reflectante ( figura 6.1 ). Impulsurile de ultrasunete se reflectă de mai multe ori între structurile foarte reflectante sau între o structură foarte reflectantă și transductor. Aparatul cu ultrasunete afișează aceste reflexii sub forma unei serii de linii luminoase, paralele, la intervale regulate distale față de structura (structurile) reflectorizantă (reflectante), care își pierd din luminozitate odată cu adâncimea. Aparatul cu ultrasunete atribuie adâncimea structurilor pe baza întârzierii în timp a ecourilor de întoarcere. Ecourilor care se întorc la transductor după o singură reflexie li se atribuie o adâncime fixă corespunzătoare, spre deosebire de ecourile cu reflexii multiple, cărora li se atribuie adâncimi progresiv mai mari.

Figura 6.1

Artifactul de reverberație la suprafața pleurală produce o serie de linii orizontale numite linii A.

Interfețele tisulare unde există o diferență mare de viteză a sunetului între cele două țesuturi sunt foarte reflectante. Această măsură a rezistenței la trecerea undelor ultrasonice printr-un material sau țesut se numește impedanță acustică . Cantitatea de unde sonore reflectate la o interfață tisulară este direct proporțională cu diferența de impedanță acustică dintre două țesuturi adiacente. Dacă nu există nicio diferență de impedanță acustică între două țesuturi diferite, nu va exista nicio reflexie a undelor sonore, dar dacă există o diferență semnificativă de impedanță acustică, va exista o reflexie a unei proporții mari de unde sonore înapoi către transductor. Artefactul de reverberație apare la interfețele tisulare cu diferențe mari de impedanță acustică. Un exemplu clasic de artefact de reverberație apare în plămânul normal la suprafața pleurală, numit linii A ( figurile 6.1 și 6.2 ). Acest artefact de reverberație specific este cauzat de reflexii multiple între suprafața pleurală foarte reflectorizantă și interfața piele-transductor. Artefactele de reverberație pot fi utile în evaluarea caracteristicilor tisulare, dar pot împiedica achiziția adecvată de imagini ale structurilor mai profunde.

Figura 6.2

Liniile A sunt artefacte de reverberație observate în plămâni din cauza reflexiilor pleurale.

Câteva tehnici pot fi folosite pentru a minimiza efectele artefactului de reverberație. Deoarece reverberația apare atunci când fasciculul de ultrasunete traversează perpendicular structuri foarte reflectante, ajustarea unghiului de incidență al transductorului poate diminua prezența reverberației. În mod similar, micșorarea distanței dintre obiectul de interes și transductorul de ultrasunete poate reduce artefactul de reverberație. Imagistica armonică a țesuturilor (Tissue Harmonic Imaging – THI) poate reduce artefactele prin filtrarea frecvențelor fundamentale (originale) utilizate. Aceasta transmite doar de două ori frecvența originală și îngustează lățimea fasciculului de ultrasunete. Acest lucru îmbunătățește calitatea imaginii prin diminuarea artefactelor, îmbunătățirea rezoluției spațiale și creșterea penetrării.

Un tip particular de artefact de reverberație cunoscut sub numele de artefact de coadă de cometă este produs atunci când undele sonore sunt reflectate între două suprafețe foarte reflectante aflate în foarte mare apropiere. Cozile de cometă apar în mod clasic ca linii verticale luminoase cu o formă conică. După mai multe reflexii, amplitudinea ecourilor care se întorc este diminuată, ceea ce este afișat ca o îngustare a liniilor în comparație cu ecoul original. Această „suprapunere” de linii orizontale luminoase distanțate foarte aproape una de alta, cu o lățime care scade progresiv, creează o imagine de linii verticale luminoase care se îngustează (Video 6.1 ). Artefactele Comet-tail pot fi observate în plămânii normali și anormali și sunt descrise mai detaliat în Capitolul 9 .

Artifactul „ring-down” este similar cu artefactul comet-tail, dar este produs de un mecanism diferit ( Figura 6.3 ). Sursa artefactului ring-down este un mic buzunar de lichid prins de bulele de aer din jur. Undele ultrasonore lovesc un buzunar de fluid prins, undele sonore rezonează în fluid și o undă sonoră continuă este transmisă înapoi la transductor. Vibrațiile rezonante detectate de transductorul cu ultrasunete sunt afișate sub forma unor linii verticale luminoase care se extind până în profunzimea fluidului prins. Artefactul „ring-down” este adesea utilizat în mod interschimbabil cu artefactul „comet-tail”, dar originile lor sunt destul de diferite.

Figura 6.3

Artefactul ring-down este cauzat de reflexiile fluidului captat de aer, care se văd aici la nivelul flexurii hepatice.

Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.