Muhammad Rashid Rida – Muhammad Rida sau Rashid Rida sau Rasheed Rida (23 septembrie 1865 – 22 august 1935) a fost un reformator islamic, cel mai important discipol al lui Muhammad Abduh și al lui Jamal_al-Din Al-Afghani, unul dintre primii islamiști radicali, și sursa de inspirație pentru Hassan al-Banna șiSayyid Qutb, fondatorul și, respectiv, liderul Frăției Musulmane.
Viața lui Muhammad Rashid Rida
Rida s-a născut în în micul sat al-Qalamun, la aproximativ 5 KM de Tripoli, pe atunci în provincia siriană a Imperiului Otoman și acum în Liban. Se presupune că descindea dintr-o familie foarte pioasă, formată din ulema musulmani remarcabili, la fel de versați în cunoașterea islamică. Mulți dintre membrii familiei sale au fost numiți șeici.
Rida și-a început educația la o Kuttab (școală tradițională coranică) din satul său, unde a învățat Coranul, scrierea arabă și elemente de aritmetică. După absolvire, a fost trimis la Școala primară națională Rushdiyya din Tripoli. Acolo a studiat gramatica arabă, matematica, elementele de bază ale geografiei, credința islamică, ritualurile islamice și turca. A părăsit școala după un an, deoarece cea mai mare parte a predării se făcea în limba turcă. Apoi a studiat la Școala Națională Islamică (al-Madrasa al-Wataniyya al-Wataniyya al-Islamiyya) din Tripoli, fondată de Shaykh Husayn al-Jisr. Acolo i s-a predat atât teologia musulmană tradițională, cât și cel puțin unele conținuturi „laice”, cum ar fi limbile europene, matematica și filozofia. A fost expus scrierilor luiMuhammad Abduh șiJamal_al-Din Al-Afghani în revista anticolonialistă panislamică de scurtă durată al-`Urwa al-wuthqa (cea mai fermă legătură), pe care Abduh și al-Afghani au publicat-o la Paris în 1884. În 1894, Abduh a vizitat pentru scurt timp Tripoli, iar Rida a fost însoțitorul său constant. În 1897 s-a mutat la Cairo pentru a lucra cuMuhammad Abduh. În 1898, au lansat al Manar, care ar fi putut fi ideea lui Rida – o revistă de reformă islamică. Al Manar ar fi trebuit să cuprindă „comentarii coranice” (Encyclopedia of Islam and the Muslim World Thompson Gale (2004), p.597), dar a inclus și articole politice și propagandă care nu aveau nicio legătură cu subiecte religioase. Rida a murit în 1905, în drum spre Suez.
Ideologia lui Muhammad Rashid Rida
Filozofia lui Rida a reprezentat în mod evident o tranziție de la tradiția modernistă, rațională, liberală și reformistă reprezentată de Muhammad Abduh șiJamal_al-Din Al-Afghani la filozofia radicală, violentă, reacționară, rasistă și supremațistă musulmană a lui Hassan al-Banna șiSayyid Qutb.
După moartea lui ‘Abduh’s în 1905, Rida a ajuns să fie considerat principalul discipol al lui Abduh și exponent al reformei islamice, după ce a publicat o amplă biografie a lui Abdu. De asemenea, a continuat Tafsirul (comentariul) Coranului început de Abdu. Cea mai mare parte a energiilor lui Rida s-au concentrat asupra publicării lui al-Manar. Cu toate acestea, el a scris, de asemenea, pe larg, atât în Al-Manar, cât și în diverse cărți.
În ciuda îndepărtărilor efective extinse de la Abduh, ideile lui Rida au fost văzute ca o continuare legitimă a gândirii lui ‘Abduh și o cale pentru revigorarea islamului și demonstrarea compatibilității acestuia cu modernitatea.
În comun cu Abduh și Afghani, Rida a dat vina pentru declinul musulmanilor pe Ulema (autoritățile musulmane), pe excesele unor secteSufi care se opuneau implicării politice (se pare că s-a alăturat sufiștilor Naqshbandi) și taqlidului (imitarea juriștilor anteriori), precum și pe abandonarea a ceea ce el considera a fi scrierile islamice originale. La fel ca aceștia, el se numea pe sine însuși unSalafi, în sensul că dorea să se întoarcă la „primele principii”, așa cum le vedea el, și să reinterpreteze islamul în conformitate cu rațiunea și cu primele principii. Era convins că islamul „corect” nu se afla în declarațiileUlemei din al-Azar și din alte locuri prestigioase, ci mai degrabă în hotărârile bătrânilor satului și ale unor persoane notabile, cum ar fi propria sa familie.
Dar Rida a deviat de Abduh și Afghani în moduri foarte semnificative. Rida a fost, sau a devenit un susținător pan-arab la fel de mult sau mai mult decât un susținător pan-islamic și a folosit al-Manar pentru a promova pan-arabismul cu o înclinație islamistă. În timpul și în urma Primului Război Mondial, el s-a opus destrămării Imperiului Otoman, deoarece a prevăzut corect că aceasta va însemna sfârșitul califatului și, de asemenea, s-a opus mișcării pan-arabe a lui Feisal, sponsorizată de Marea Britanie, mai ales când aceasta a fost înfrântă la Damasc.(ref)
Versiunea lui Rida a Ittihadului – unitatea islamică – cerea un califat, așa cum făcuse Maududi. Rida a fost profund afectat de dizolvarea califatului de către Mustafa Kemal Ataturk. El credea că abolirea făcea parte dintr-o conspirație a Occidentului pentru a semăna dezbinarea între musulmani și a-i slăbi. El l-a citat pe lordul Cromer afirmând că unitatea musulmanilor era o provocare și o sursă de rezistență pentru forțele țărilor creștine și că aceasta trebuia supravegheată cu atenție (Dawoody, Ahmad Mohsen al-, The Intellectual Repercussions of the Abolition of the Caliphate in Egypt, teză de masterat nepublicată depusă la Universitatea Leiden, 1999, p. 25.)
Califatul lui Rida ar fi fost o colecție de state, cu un mujtahid suprem care să conducă în calitate de expert în probleme de religie, cu consensul unui consiliu Shura (Zubaidi, 1989, p. 15). După cum subliniază Bassam Tibi, (Tibi, p. 153) și după cum au subliniat și alții (în special Raziq), nu a existat unCalifat în timpul luiMuhammad, iar califatul ca atare nu este menționat în Coran (cuvântul Khilafah apare, dar într-un alt context). Prin urmare, există o contradicție între presupusa întoarcere la „primele principii”, pe de o parte, și insistența asupra unuiCalifat sau a unui regim islamic, pe de altă parte.
Rida a identificat multe tradiții musulmane defectuoase cu „Israiliyyah” – tradiții care ar fi fost introduse în islam de către evreii convertiți și care, prin urmare, sunt suspecte. Atât din istoria vieții sale timpurii, în care a abandonat o școală turcă pentru una de limbă arabă, cât și din scrierile sale, reiese că Rida a susținut supremația arabă în cadrul lumii islamice. În Fatwa sa împotriva traducerii Coranului, el a susținut că anumite părți ale Coranului erau intraductibile și că numai vorbitorii de limbă arabă îl puteau înțelege pe deplin. Traduceri ale unor părți din Coran puteau fi făcute pentru cei care aveau nevoie de ele în scopuri rituale. Cu toate acestea, o traducere ar produce o variantă de sens. El a explicat:
Coranul a interzis taqlidul în religie și i-a denunțat pe imitatori. Derivarea religiei din traducerea Coranului este o imitație a traducătorului său, deci este o abatere de la îndrumarea Coranului și nu este în conformitate cu acesta.” (Al-Munajjid și Khuri, Fatawa al-Imam Muhammad Rashid Rida, Dar al-Kitab al-Jadid, Beirut, 1970, vol. 2, pp. 642-650. Tr by Mohamed A. M. Abou Sheishaa ref)
În teorie, cel puțin, filosofia lui Rida era liberală. El a pledat pentru Ijtihad (inovație). El a subliniat că islamul se bazează pe rațiune și a susținut că Sharia islamică este întemeiată pe baza Ijtihad-ului. În opinia sa, fără Ijtihad, islamul nu s-ar putea adapta și nu ar putea fi o religie eternă. Astfel, oricine se opune Ijtihad-ului subminează baza Islamului și a Sharia. „Ce crimă odioasă este comisă, așadar, de aceste persoane ignorante care se autointitulează ulema islamului”, a scris el. (Tafsir al-Manar vol. IV Cairo, 1375 (1956) p.240). Apelul pentru un Ijtihad perpetuu și liber ar putea cu greu să se potrivească cu Ulema sunniți care cred că porțile Ijtihadului sunt închise, și mai ales nu cu teologii tradiționaliSalafi.
În aparentă contradicție cu cei care consideră că Islamul prescrie un întreg mod de viață până la cele mai mici detalii, Muhammad Rashid Rida a susținut că Islamul a oferit o mare libertate de a ordona afacerile din viața de zi cu zi. Islamul cere ca problemele să fie rezolvate prin consultare, Restricțiile asupra Ijtihad-ului impuse de ulema nu sunt justificate, în opinia sa. (Tafsir al-Manar vol. V Cairo, 1374 (1955) p.189).
Rida trebuie să fi fost printre primii care au devenit conștienți de sionism și care au avertizat asupra pericolelor sionismului așa cum le vedea el. În 1898, el scria în Al Manar:
Populație atee, ridicați-vă capetele și vedeți ce se întâmplă. Luați în considerare ceea ce fac oamenii și națiunile…Vă place că ziarele din întreaga lume relatează că cei mai săraci dintre cei mai mizerabili oameni, pe care toate guvernele îi expulzează din țările lor, au stăpânit atât de bine cunoașterea și civilizația încât pot veni în țara voastră, o colonizează și îi transformă pe stăpânii ei în muncitori salariați și pe oamenii ei bogați în săraci… Meditați la această problemă și faceți din ea subiectul conversațiilor voastre, pentru a stabili dacă este justă sau nedreaptă, adevărată sau falsă. Dacă este clar că ați neglijat să apărați drepturile patriei voastre și interesele națiunii voastre și ale comunității voastre religioase, meditați și studiați, dezbateți și examinați problema. Este un subiect mai demn de luat în considerare decât să te concentrezi asupra neajunsurilor, să răspândești calomnii și să insulți pe cei nevinovați. Este mai demn de discuție decât ridiculizarea și acuzarea fraților voștri.
(Rida, Muhammad Rashid, Khabar wa itibar (Știri și opinii) al-Manar (9 aprilie 1898), p 108)
Opere de Muhammad Rashid Rida
Tafsir al-Qur’an al-Hakim cunoscut sub numele de Tafsir al-Manar (Continuarea comentariului asupra Coranului început de ‘Abduh. Rida a continuat până la surata Yusuf XII, versetul 100)
Al-Tafsir al-Mukhtasar al-Mufid (Conceput ca un rezumat al Tafsir-ului, început de Rida și publicat de Muhammad Ahmad Kan’an și Zuhayr al-Shawish ca Muhktasar Tafsir al-Manar, 3 vol., Beirut-Damascus, 1984)
Al-Manar Journal (Primul volum a fost publicat în 1315A.H. , a doua secțiune a ultimului volum (volumul 35) a fost publicată și distribuită după moartea sa, la 29 Rabi’ II, 1354/1935)
Tarikh al-Ustaz al-Imam al-Shaykh Muhammad ‘Abduh (O biografie a profesorului său publicată în trei volume)
Nida’ lil Jins al-Latif sau Huquq al-Mar’ah fi al-Islam ) „Un apel la sexul frumos” sau „Drepturile femeii în islam”).
Al-Wahy al-Muhammadi (Dovezi raționale și istorice că Qur’an este o revelație divină).
Tarjamat al-Qur’an wa ma fiha min Mafasid wa Munafat al-Islam, Matba’at al-Manar, Cairo, 1344/1926.
al Naqd Dhikra al-Mawlid al-Nabawi (Rezumat al biografiei Profetului și al fundamentelor islamului al-Manar 20, 1336/1918).
Al-Wahda al-Islamiiyya (. Cea mai mare parte a acestei lucrări a fost publicată pentru prima dată sub titlul Muhawarat al-Muslih wa al-Muqallid ).
Yusr al-Islam wa Usul al-Tashri’ al-‘Amm („Spiritul acomodativ al islamului și sursele jurisprudenței generale”, publicat în 1928.)
Al-Khilafa wa al-Imama al-‘Uzma („Califatul și Imamatul cel mare” Cairo, Manar Press.)
Al-Sunna wa al-Shari’a („Tradiția profetică și legea islamică”)
Al-Muslimun wa al-Qibt („Musulmanii și copții”)
Al-Wahhabiyyun wa al-Hijaz („Wahhabiții și Hijazul”)
Al-Manar wa al-Azhar („Al-Manar și al-Azhar”]+
Ami Isseroff
Referințe și bibliografie
Abou Sheishaa, Mohamed Ali Mohamed, A Study of the Fatwa by Rashid Rida on the Translation of the Qur’an, Journal of the Society for Qur’anic Studies, nr. 1, vol. 1, octombrie 2001.
Enayat, Hamid, Mottahedeh , Roy P. Modern Islamic Political Thought, Londra, I.B. Tauris, 2004.
Rizq,Yunan Labib Al Ahram: A Diwan of Contemporary Life(305): Privind spre Levant, săptămânalul Al Ahram, nr. 449, 30 sept. – 6 oct. 1999.
Tibi, Bassam, The Challenge of Fundamentalism, UCLA, Berkeley, 2002.
Zubaidi, Sami, Islam, the people and the state, London, Routledge, 1989.
Sinonime și grafii alternative: Mohamad Rashid RIda, Muhammad Rasheed Rida
Informații suplimentare: Al-Banna, HassanFrăția MusulmanăQutb, Sayyid Istoria islamului și a arabilor IslamismJihad Maududi, Abul ala Abduh, Muhammad
.