Exploatarea forestieră selectivă
De asemenea, trebuie să evităm să tăiem toți copacii dintr-o anumită specie dintr-o zonă. Este important să lăsăm ceva pentru a se reînsămânța. Acesta este un obiectiv care poate fi atins printr-o practică numită exploatare forestieră selectivă, deși are repercusiuni asupra mediului care trebuie cântărite cu atenție, față de beneficii. În general, într-o zonă mică vor exista mulți arbori diferiți din aceeași specie. Ideea este că procesul ar putea implica îndepărtarea unora, dar nu a tuturor arborilor dintr-o anumită specie, astfel încât să permită defrișarea selectivă, dar să mențină existența speciei respective de arbori.
Să spunem că există o mică livadă de stejari în pădurea pe care o exploatăm. Vor fi câțiva arbori de dimensiuni exploatabile și unii care sunt prea mici. Vor exista unii care sunt sănătoși și alții care sunt bolnavi. Exploatarea forestieră selectivă este exact ceea ce sugerează termenul: este vorba de a fi specific cu privire la arborii care sunt tăiați și cei care rămân. Aceasta poate însemna tăierea arborilor mai bătrâni – cei care au dimensiunea potrivită pentru a fi recoltați – dar lăsându-i în pace pe cei mai tineri; sau tăierea doar a arborilor nesănătoși și lăsarea în pace a celor sănătoși; sau tăierea arborilor din zonele mai dense și lăsarea în pace a celor din zonele mai rare. Scopul acestei practici este de a menține diversitatea întregii păduri, chiar dacă are loc o anumită defrișare. Cu toate acestea, unele studii au arătat că această practică poate provoca o creștere a numărului de incendii de pădure, dacă nu este tratată corespunzător. În plus, procesul de îndepărtare chiar și a unui singur copac dăunează adesea copacilor din jur.