Diferența dintre clasele de bază de aruncare a vrăjilor din Dungeons & Dragons poate părea un pic confuză pentru jucătorii noi. În multe alte medii fanteziste, cuvintele „vrăjitor” și „vrăjitor” sunt adesea folosite interschimbabil, deoarece cele două sunt considerate pe scară largă ca însemnând același lucru.
În Dungeons & Dragons, totuși, termenii se referă la două clase foarte diferite care sunt menite să fie jucate în două moduri foarte diferite. Care este mai potrivită pentru un personaj D&D nou creat poate părea o decizie descurajantă, dar nu este atât de complexă pe cât poate părea.
Decizia asupra clasei din D&D pe care să o alegi poate fi la fel de simplă ca și decizia de a decide cum vrea un jucător să își portretizeze noul personaj din punct de vedere al jocului de rol. Acest aspect este ușor de uitat deoarece, atunci când răsfoiești diferitele opțiuni de clasă din Manualul Jucătorului D&D, pare mai practic să alegi o clasă pe baza caracteristicilor și abilităților care sună cel mai interesant. În timp ce lupta este importantă, jocul de rol va ocupa probabil marea majoritate a timpului jucătorului în timpul unei campanii. Din acest motiv, jocul de rol tinde să fie un aspect mult mai important în ceea ce privește clasa pe care o alege un jucător. Simplificând, vrăjitorii nu sunt doar aruncători bazați pe inteligență în Dungeons & Dragons, ci tind să privească lucrurile mai logic atunci când vine vorba de decizii în joc. Vrăjitorii sunt exact opusul, deoarece magia lor provine din natura lor carismatică și, în general, sunt considerați a fi mai personalizați. (Gândiți-vă la Severus Snape vs. James Potter )
Diferența dintre vrăjitori și vrăjitori în D&D
Pentru a cita pagina 99 din Manualul Jucătorului D&D, „Vrăjitorii nu au nevoie de cărțile de vrăji și tomurile vechi de cunoștințe magice pe care se bazează vrăjitorii”. Acești aruncători Dungeons & Dragons bazați pe carismă nu-și obțin magia din studiu, ci se nasc cu ea (sau le este dată de circumstanțe, linie de sânge sau prin alte mijloace misterioase). Așadar, atunci când decid ce clasă să dea unui personaj, jucătorii ar trebui să se gândească ce trăsături de personalitate ar prefera să aibă personajul lor.
Când vine vorba de jucători mai noi, nefamiliarizați cu TTRPG-urile, se recomandă vrăjitorul. Vrăjitorii tind să fie împinși în față ca fiind „fața” partidului (datorită statisticii lor înalte de carismă). Jucătorii mai puțin confortabili cu ideea de a fi nevoiți să preia conducerea în negocieri și înșelăciune ar trebui, probabil, să opteze pentru un vrăjitor. Din partea opusă, cei mai experimentați sau mai confortabili cu jocul de rol în general – cei care cred că ideea de a face troc cu un NPC pentru a vinde partidului tău ceva ieftin sau de a convinge un inamic să se alăture rândurilor tale sună amuzant – s-ar bucura probabil foarte mult să joace un vrăjitor.
Aceasta nu înseamnă că cineva care iubește totul despre clasa vrăjitor trebuie să fie fața partidului (mai ales dacă există și alți aruncători CHA în jur, cum ar fi un vrăjitor sau unul dintre personajele bardului lui D&D), sau că fiecare vrăjitor trebuie să fie un șoarece de bibliotecă antisocial. Unul dintre multele lucruri incredibile despre Dungeons and Dragons este că permite jucătorilor să fie originali, iar limitările pe care le are un personaj depind în întregime de ei (ei bine, și de DM-ul lor, evident).
