Care este diferența dintre o licitație absolută și o licitație de rezervă?
Există două tipuri de bază de licitații: Licitația de rezervă și licitația absolută. Acestea au fost definite în lege și există mai multe diferențe distincte între cele două.
O licitație de rezervă este cea în care vânzătorul stabilește un preț minim sau de rezervă care trebuie atins pentru a vinde. În cazul în care licitația nu atinge suma de rezervă, vânzătorul nu are nicio obligație de a vinde, în acest caz este în totalitate la latitudinea vânzătorului. Vânzătorii pot, de asemenea, să supună vânzarea la confirmarea vânzătorului și să accepte sau să respingă oferta finală, la discreția lor. În cazul vânzărilor cu rezervă, atunci când aceasta este dezvăluită, vânzătorul poate licita efectiv sau poate desemna pe cineva să liciteze în numele său. Toate licitațiile care nu sunt anunțate ca fiind absolute sunt prezumate a fi licitații de rezervă
Licitațiile absolute sunt cele în care bunurile imobiliare sau personale sunt vândute celui care face cea mai mare ofertă, indiferent de preț. Odată ce un licitator a cerut oferte și a primit una, acel obiect sau lot nu mai poate fi retras. Vânzătorul și nici cei care acționează în numele său nu au voie să liciteze, cu foarte puține excepții legale. Vânzătorul poate să liciteze dacă este vorba de soluționarea bunurilor marțiale într-un caz de divorț; dacă este vorba de dizolvarea unei afaceri, corporații, parteneriate, trusturi sau societăți cu răspundere limitată.
Atenție, informațiile de mai sus vor tinde să varieze ușor de la un stat la altul în care desfășurăm licitații. Vom fi bucuroși să acoperim aceste diferențe în funcție de locul în care licitația va avea loc în cadrul consultării.
Ca exemplu, următoarele sunt preluate de pe site-ul Kentucky Board of Auctioneers:
Tipuri de licitații
Toate licitațiile se presupune că sunt cu rezervă, cu excepția cazului în care sunt în mod explicit absolute sau fără rezervă.
Licitația cu rezervă
Primarul poate retrage bunurile în orice moment până când anunță finalizarea vânzării. Bunurile pot fi puse în vânzare sub rezerva confirmării vânzătorului sau sub rezerva unui anumit preț de rezervă. La o licitație cu rezervă, vânzătorul are dreptul de a respinge sau de a confirma o ofertă. Acest lucru nu îi conferă automat vânzătorului sau oricărei persoane care acționează în numele acestuia dreptul de a licita. Nu este obligatoriu să se anunțe prețul de rezervă atunci când acesta este atins.
Licitația cu rezervă și vânzătorul care își rezervă dreptul de a licita
Primarul poate retrage bunurile în orice moment până când anunță finalizarea vânzării. Bunurile pot fi puse în vânzare sub rezerva confirmării vânzătorului sau sub rezerva unui anumit preț de rezervă. Vânzătorul, sau o persoană care acționează în numele vânzătorului, poate licita, cu condiția să se fi făcut o informare completă cu privire la faptul că se păstrează libertatea pentru o astfel de licitație. Un licențiat nu trebuie să primească cu bună știință o astfel de ofertă fără această dezvăluire completă.
Licitația absolută
Este responsabilitatea adjudecătorului și a operatorului casei de licitații să se asigure că vânzătorul înțelege pe deplin legea privind licitațiile absolute. După ce adjudecătorul solicită oferte pentru un articol sau un lot, articolul sau lotul respectiv nu poate fi retras decât dacă nu se face o ofertă într-un timp rezonabil. O licitație fără rezervă înseamnă o licitație absolută.
-
O licitație nu poate fi anunțată ca fiind absolută sau cu semnificație similară decât dacă sunt îndeplinite condițiile de la literele (a), (b) și (c).
-
(a) Nu poate exista niciun fel de privilegii sau sarcini, cu excepția impozitelor curente; sau Toți titularii de privilegii semnează contractul de licitație absolută sau un angajament obligatoriu prin care sunt de acord să vândă la cel mai mare ofertant; sau o persoană, o firmă sau o corporație responsabilă din punct de vedere financiar semnează contractul de licitație absolută sau un angajament obligatoriu prin care garantează că privilegiile vor fi plătite indiferent de oferta cea mai mare.
-
(b) Trebuie să existe o intenție de bună credință de a transfera proprietatea în momentul publicității și în momentul licitației, indiferent de ofertă sau de ofertant.
-
(c) Contractul de listare trebuie să precizeze că licitația este absolută sau fără rezervă și că în niciun caz vânzătorul, sau oricine în numele vânzătorului, nu va licita.
-
-
Cele de mai sus nu interzic:
-
(a) O parte garantată să liciteze, atâta timp cât aceasta nu stabilește o rezervă.
-
(b) O persoană implicată în dizolvarea căsătoriei, a unui parteneriat, a unui trust, a unei societăți cu răspundere limitată sau a unei corporații să liciteze în urma acestei dizolvări.
-
(c) Publicitatea care nu induce în eroare, cu accent egal, a obiectelor absolute și de rezervă în cadrul aceleiași licitații.
-
-
Cu excepția celor menționate mai sus, vânzătorul nu poate licita la o licitație absolută și nimeni nu poate licita în numele său. Un licențiat nu trebuie să primească cu bună știință o astfel de ofertă din partea sau în numele vânzătorului
.