Cele spuse de David în această frumoasă rugăciune sunt cuvinte care ar trebui să fie în inima noastră și pe buzele noastre – dimineața, la prânz și seara. Dumnezeu l-a binecuvântat pe David în atâtea feluri, ceea ce l-a determinat să întrebe: Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, ca să mă binecuvântezi în felul acesta. Și ce este casa mea, de m-ai adus atât de departe și ai fost atât de milostiv cu mine?
David fusese ales de Dumnezeu pentru a fi rege al lui Israel și dorea să construiască un templu pentru Domnul, dar, fiind un om de război, acest lucru nu îi era permis. Cu toate acestea, Dumnezeu, în harul Său, intenționase să zidească casa lui David și să împărtășească această informație uimitoare, despre aspectul veșnic al tronului său și al liniei regale. Dumnezeu a promis să-i binecuvânteze pe urmașii săi într-un viitor îndepărtat și îndepărtat și să mențină descendența genealogică a regelui David și moștenirea sa regală, în toată veșnicia.
Domnul Isus avea să fie ultimul și ultimul Rege al regilor , Care avea să se așeze pe tronul lui David, dar acest lucru avea să se întâmple numai la momentul potrivit al lui Dumnezeu și avea să fie realizat pentru a împlini planul și scopurile perfecte ale lui Dumnezeu pentru răscumpărarea întregii lumi. Acest urmaș promis, avea să se nască în rasa umană – ca Profet și Preot final al lui Dumnezeu și avea să fie încoronat Rege al lui Israel de către poporul Său – iar Domnul Isus avea să fie, de asemenea, Mântuitorul întregii lumi.
Nu datorită vieții exemplare a lui David sau a succeselor militare i-a fost conferită această mare onoare, pentru că el a fost implicat în multe indiscreții, acțiuni neevlavioase și acte păcătoase împotriva Domnului. Dar el s-a încrezut în Dumnezeu în inima sa și a crezut că Cuvintele Sale erau neclintite și sigure – și astfel Dumnezeu l-a ales pe David pentru a fi un om, prin care propriul Său nume și propria Sa natură vor fi manifestate, unei lumi pierdute, care avea nevoie de mântuire.
Mesia se va naște prin casa și neamul lui David, iar Dumnezeu a ales să-i spună slujitorului Său această veste uimitoare. Nu este surprinzător faptul că citim cum David și-a tradus propria uimire, mirare, mulțumire și laudă în această frumoasă rugăciune către Domnul.
Promisiunea unei linii regale durabile, avea să culmineze cu întronizarea lui Mesia, Care avea să fie Sămânța femeii și Sămânța promisă lui Avraam. Acest Om avea să se nască în propria linie a lui David. El era Prințul Păcii, Care avea să se așeze pe tronul regal al lui David – nu din cauza măreției lui David, ci de dragul numelui sfânt al lui Dumnezeu și conform inimii milostive a lui Dumnezeu.
David a fost umilit să realizeze că marele Creator al universului a ales națiunea sa particulară, Israel, pentru a fi poporul ales al lui Dumnezeu, dintre toate națiunile pământului. Și, spre uimirea umilă a lui David, Dumnezeu a ales propriul său trib, Iuda, și propria sa linie regală, pentru a împlini în cele din urmă planurile Sale veșnice și scopul atotputernic.
Domnul ar fi putut cu ușurință să facă toate aceste lucruri mărețe, fără să-l informeze pe David – dar în harul și dragostea Sa, și conform cunoștinței și înțelepciunii Sale, Domnul a împărtășit aceste informații cu regele păstor al lui Israel – care a recunoscut bunătatea plină de dragoste a Creatorului său – dându-i aceste informații.
Nu e de mirare că David a fost mișcat să spună: Tu ești mare, Doamne Dumnezeule. Nu este nimeni ca Tine. Nu există alt Dumnezeu în afară de Tine, după tot ceea ce am auzit cu urechile noastre. Tu ai făcut lucruri minunate pentru țara Ta și pentru poporul Tău, pe care L-ai răscumpărat pentru Tine.
Nu este de mirare că a continuat să se bucure cu cuvintele: Acum, Doamne Dumnezeule, cuvântul pe care l-ai rostit cu privire la robul Tău David și la casa lui – confirmă-l pentru totdeauna și fă cum ai spus, ca să se întărească înaintea Ta casa robului Tău David – ca numele Tău să fie mărit în veci – și ca neamurile să spună: „Domnul oștirilor este Dumnezeul lui Israel”.
Cuvintele pe care David le-a rostit în această frumoasă rugăciune, ar trebui să fie și în inima noastră și pe buzele noastre. Dumnezeul Creației, i-a făcut o revelație uimitoare robului Său David… că îi va construi o casă. David a găsit curajul de a rosti rugăciunea sa către Dumnezeul atotputernic, Care se dovedise credincios și adevărat, de-a lungul generațiilor trecute. Acum, Doamne DUMNEZEU, a continuat David, Tu ești Dumnezeu și cuvintele Tale sunt adevăr și ai făgăduit acest lucru bun robului Tău.
Promisiunea pe care Domnul i-a făcut-o lui David, este într-adevăr, minunată și se va împlini la revenirea lui Hristos pe pământ pentru a instaura Împărăția Sa – dar nu sunt mai puțin minunate nici numeroasele promisiuni prețioase pe care El ni le-a făcut nouă și mie. Să nu luăm niciodată mântuirea noastră ca fiind de la sine înțeleasă,. și să nu tratăm niciodată ca nesemnificativă poziția noastră veșnică în Hristos, moștenirea noastră viitoare, iertarea păcatelor și viața veșnică – pentru că ceea ce a spus Dumnezeu va împlini – nu din cauza a ceea ce suntem noi… ci pentru onoarea numelui Său sfânt și pentru slava lui Isus Hristos – Dumnezeul și Mântuitorul nostru.