Teoria conservării resurselor (COR) oferă un cadru în care să înțelegem răspunsurile la stres și sugerează că stresul rezultă din circumstanțe care implică amenințarea sau pierderea reală a resurselor valoroase. Mai mult, dorința de a apăra, conserva și dobândi aceste resurse valoroase este cea care motivează comportamentul uman în fața stresului. Conform teoriei COR, pierderea este mai evidentă decât câștigul, iar pierderea generează pierdere. Teoria a primit mult sprijin empiric și este deosebit de utilă în înțelegerea relațiilor dintre stres și sănătatea fizică. Ea oferă perspective fundamentale care au ghidat cercetările privind confruntarea cu bolile cronice, consecințele medicale ale dezastrelor naturale și efectele pe termen lung ale epuizării profesionale. Ea are implicații pentru intervenția în caz de dezastre și pentru îmbunătățirea îngrijirii medicale – în special pentru cei cu antecedente de traume. Teoria COR se poate dovedi deosebit de utilă pentru a înțelege pasajele caravanei resurselor legate de sănătate – adică mecanismele prin care factorii de risc și de reziliență se grupează împreună și au un impact asupra sănătății.
.