TY – JOURT1 – Istoria tulburării de anxietate generalizată ca o categorie de diagnostic.A1 – Crocq,Marc-Antoine,PY – 2017/9/5/entrezPY – 2017/9/5/pubmedPY – 2018/1/19/medlineKW – DSMKW – DSM-5KW – ICD-10KW – ICD-11KW – anxious apprehensionKW – generalized anxiety disorderKW – generalized anxiety disorderKW – negative valence systemKW – worrySP – 107EP – 116JF – Dialogues in clinical neuroscienceJO – Dialogues Clin NeurosciVL – 19IS – 2N2 – Din secolul al XIX-lea în secolul al XX-lea, termenii folosiți pentru a diagnostica anxietatea generalizată includeau „pantofobie” și „nevroză de anxietate”.” Astfel de termeni desemnau atât manifestările paroxistice (atacurile de panică), cât și fenomenologia interparoxistică (starea mentală de aprehensiune). De asemenea, anxietatea generalizată era considerată unul dintre numeroasele simptome ale neurasteniei, o boală vag definită. Tulburarea de anxietate generalizată (GAD) a apărut ca o categorie diagnostică în cea de-a treia ediție a Manualului diagnostic și statistic al tulburărilor mentale (DSM-III) în 1980, când nevroza de anxietate a fost împărțită în GAD și tulburare de panică. Răspunsurile distincte pe care aceste două tulburări le-au avut la terapia cu imipramină a fost un motiv pentru a face distincția între cele două. De la DSM-III revizuit (DSM-III-R), îngrijorarea cu privire la o serie de circumstanțe de viață a fost treptat subliniată ca fiind simptomul distinctiv al GAD. Astfel, un aspect cognitiv al anxietății a devenit criteriul central al GAD. Validitatea GAD ca o categorie independentă a fost pusă sub semnul întrebării de la DSM-III până la pregătirea DSM-5. Domeniile de îngrijorare au inclus dificultatea de a stabili limite clare între GAD și (i) dimensiunile de personalitate, (ii) alte tulburări din spectrul anxietății și (iii) depresia nonbipolară. Institutul Național de Sănătate Mintală a propus recent Criteriile Domeniului de Cercetare (Research Domain Criteria – RDoC), un cadru destinat să faciliteze cercetarea biologică a etiologiei simptomelor mentale. În cadrul RDoC, anxietatea generalizată ar putea fi studiată ca o dimensiune denumită „aprehensiune anxioasă” care s-ar încadra de obicei în domeniul de cercetare numit „sisteme de valențe negative” și în construcția mai specifică denumită „amenințare potențială”. SN – 1958-5969UR – https://wwww.unboundmedicine.com/medline/citation/28867935/The_history_of_generalized_anxiety_disorder_as_a_diagnostic_category_L2 – http://www.dialogues-cns.org/contents-19-2/dialoguesclinneurosci-19-107DB – PRIMEDP – Unbound MedicineER –