O echipă de neuroradiologi intervenționiști și neurochirurgi de la Johns Hopkins raportează un succes larg cu o nouă procedură pentru tratarea pseudotumorului cerebral, o afecțiune rară, dar potențial orbitoare, marcată de o presiune excesivă în interiorul craniului, cauzată de o îngustare periculoasă a unei vene situate la baza creierului.
Cel mai recent studiu al echipei de la Johns Hopkins, care va fi publicat în Journal of Neuro-Ophthalmology online pe 14 martie, se crede că este primul care arată cum scăderea directă a presiunii din interiorul venei ameliorează afecțiunea și îmbunătățește vederea.
Raportul studiului asupra a 12 pacienți descrie utilizarea inedită de către echipă a imagisticii intravasculare cu ultrasunete pentru a introduce cu delicatețe un stent metalic expandabil, cu o lungime de aproximativ 5 cm și atașat la un cateter, printr-o deschidere în zona inghinală, până la principalele vase de sânge din gât și umeri care drenează lichidul din creier. Scopul este de a poziționa cu precizie stentul pe porțiunea îngustată a venei, numită sinus transversal, unde se extinde, permițând sângelui să se scurgă mai liber și eliberând presiunea lichidului din creier.
Îngustarea venei, sau stenoza, este considerată a fi principala cauză a pseudotumorului cerebral. Afecțiunea și-a câștigat numele, care se traduce prin tumoare „falsă” a creierului, deoarece, în epoca de dinainte ca imagistica detaliată a creierului să devină disponibilă, chirurgii obișnuiau să opereze persoane cu umflături similare ale nervului optic, suspectând tumori cerebrale, însă nu găseau niciuna.
Pentru că sinusul transversal drenează lichidul cefalorahidian, constricția vasului provoacă refularea lichidului și crește presiunea intracraniană, care, dacă nu este tratată, poate duce la leziuni permanente ale nervului optic, vedere încețoșată și, eventual, orbire. Tratamentele tradiționale includ medicamente care reduc presiunea și plasarea chirurgicală a unui șunt asemănător unui pai între partea inferioară a coloanei vertebrale și creier, sau între partea inferioară a coloanei vertebrale și cavitatea stomacală pentru a evacua excesul de lichid.
Potrivit investigatorului principal al studiului și neuroradiolog intervenționist la Johns Hopkins, Martin Radvany, M.D., noua procedură minim invazivă, cunoscută sub numele de stentare a sinusurilor transversale, durează aproximativ două ore pentru a fi efectuată și ar putea servi ca o soluție pe termen lung, dacă nu permanentă, la ceea ce el spune că este o problemă supărătoare și în creștere, observată mai ales la femeile obeze, aflate în premenopauză, cu vârste cuprinse între 18 și 40 de ani.
Radvany, profesor asistent la Școala de Medicină a Universității Johns Hopkins, spune că noua procedură cu stent are potențialul de a suplini standardul actual de îngrijire prin utilizarea șunturilor, care vine cu risc de infecție, inclusiv meningită, și preocupări legate de un drenaj prea mic sau prea mare, precum și de necesitatea înlocuirii șunturilor la fiecare câțiva ani.
„Rezultatele studiului nostru, dacă sunt validate la mai mulți pacienți, ne oferă mai mult decât o alternativă la șunturi și ocolirea consecințelor pseudotumor cerebri”, spune co-investigatorul studiului și neuroradiologul intervențional Philippe Gailloud, M.D. „Ultimele noastre cercetări ne ajută să ajungem la rădăcina problemei, astfel încât să putem opri și, eventual, să prevenim în primul rând îngustarea venei”, spune Gailloud, care este, de asemenea, director de neuroradiologie intervențională la Johns Hopkins.
Rezultatele studiului au arătat că 10 dintre cei 12 pacienți tratați au avut o recuperare completă și de durată, cu citiri ale presiunii în vena internă și în coloana vertebrală revenind la normal, pierderea majorității simptomelor, dacă nu chiar o inversare totală, iar imaginile de scanare CT nu au arătat nici o revenire a îngustării în sinusul transvers, nici o agravare a leziunilor nervului optic.
Lecturile de presiune luate din interiorul venei îngustate imediat înainte și după stentingul sinusului transvers au arătat diferențe inițiale între zonele sănătoase și cele constrânse ale venei de până la 28 de milimetri de mercur. Aceste gradienți de presiune au scăzut înapoi și au rămas la 2 milimetri de mercur sau chiar s-au egalizat cu presiunea normală a venei la 0 milimetri de mercur.
Suflăturile din ochi au scăzut la normal și nu au revenit niciodată la 11 din cei 12 pacienți tratați. Teste de vedere extinse, inclusiv teste de citire a liniilor pentru acuitatea vizuală, distingerea culorilor și vederea periferică, au constatat că vederea a revenit la normal la opt pacienți. Toți au avut o dispariție imediată a durerilor de cap și a zgomotelor auditive din interiorul capului.
Simptomele unui pacient au revenit ulterior și s-au deteriorat după tratament, iar starea unui alt pacient nu a reușit să prezinte semne durabile de îmbunătățire, dar nu s-a înrăutățit. Amândoi au sfârșit prin a li se plasa șunturi chirurgicale.
Gailloud, profesor asociat la Școala de Medicină a Universității Johns Hopkins, subliniază că pseudotumor cerebri este unul dintre multele tipuri de hipertensiune intracraniană idiopatică, ale cărei origini sunt necunoscute. Dar, spune el, revenirea sănătoasă și imediată a presiunii venoase ca urmare a stentingului dovedește că îngustarea venei sinusale transversale nu s-a datorat unor forțe din afara venei, ci instrinsecă acesteia. „Acum că știm mai multe despre ceea ce se întâmplă de fapt, putem să ne orientăm cercetările pentru a afla ce determină îngustarea sinusului transvers”, spune el.
În cadrul studiului, 11 femei și un bărbat au primit oferta de stentare a sinusului transvers ca alternativă la șuntul chirurgical, dar numai după ce pierderea în greutate, dieta și terapia medicamentoasă cu acetazolamidă, sau Diamox, un medicament care scade presiunea în creier, nu au reușit să le amelioreze simptomele. Participanții proveneau din statele din mijlocul Atlanticului și aveau vârste cuprinse între 21 și 55 de ani; toți erau obezi, cu un indice de masă corporală mediu de 32,6.
Toți au fost tratați la Spitalul Johns Hopkins între ianuarie 2008 și iunie 2011 și au fost supuși unor teste de presiune a lichidului spinal, angiograme și tomografii computerizate pentru a confirma că pseudotumorul cerebral și îngustarea venelor le provocau simptomele, dintre care cel mai grav este vederea încețoșată, semn al unei leziuni nervoase permanente. Majoritatea participanților la studiu, spune Gailloud, au prezentat simptome inițiale de dureri de cap severe, mai mult de jumătate dintre ei raportând „un zgomot de tip whooshing” în interiorul capului. Toți au fost monitorizați în spital timp de două zile după IVUS, care a necesitat doar anestezie generală, și au fost urmăriți prin controale periodice timp de un an și până la patru ani și jumătate.
Investigatorul principal al studiului și neurologul Abhay Moghekar, M.D., spune că echipa va continua să monitorizeze pacienții care aleg stentingul sinusurilor transversale în locul șuntului chirurgical și să compare progresul lor pe parcursul a încă câtorva ani.
Moghekar, profesor asistent și director al Centrului pentru Tulburări ale Fluidului Cerebrospinal de la Johns Hopkins, spune că a avea terapii alternative și permanente pentru pseudotumor cerebri este din ce în ce mai important, deoarece afecțiunea pare să fie legată de obezitate, acum o epidemie în Statele Unite. El spune că, în urmă cu un deceniu, a văzut mai puțin de două duzini de cazuri pe an, dar acum vede mult peste o sută.
„Pseudotumor cerebri este o afecțiune gravă, în care perspectiva de a orbi este foarte reală”, spune Moghekar. „Până acum, nu aveam prea multe dovezi de ce a funcționat șuntul chirurgical sau stentingul IVUS”, adaugă el, subliniind că studiile ulterioare pot folosi gradienții de presiune pentru a distinge între persoanele care răspund cel mai bine la o procedură sau alta.
Sprijinul financiar pentru acest studiu a fost oferit de Spitalul Johns Hopkins.
Pe lângă Radvany, Gailloud și Moghekar, alți cercetători de la Johns Hopkins implicați în acest studiu au fost David Solomon, M.D, Ph.D.; Diego San Millan, M.D.; Prem Subramanian, M.D.; Neil Miller, M.D.; Daniele Rigamonti, M.D.; și Ari Blitz, M.D.
.