Sincopa indusă de râs | BMJ Case Reports

Discuție

Sincopa indusă de râs este o entitate rară și se crede că este cauzată de mecanisme vasovagale.1 Creșterea presiunii intratoracice reduce întoarcerea venoasă către inimă și stimulează baroreceptorii. Aceasta, la rândul său, determină un tonus parasimpatic inadecvat cu stimularea nervului vag, scăzând frecvența cardiacă cu vasodilatația însoțitoare și provocând o scădere bruscă și tranzitorie a profuziei cerebrovasculare și pierderea cunoștinței.1 Alte forme de pierdere a cunoștinței cu același mecanism de acțiune sunt sincopele secundare tusei, strănutului sau ridicării de greutăți. Sincopa indusă de râs este rară și a fost descrisă doar de câteva ori în literatura de specialitate.2 Cazurile descrise în literatura de specialitate au avut o prezentare similară cu cea din acest caz, cu excepția faptului că unii pacienți au avut un prodrom scurt înainte de apariția sincopei. Cazurile descrise au în comun, de asemenea, studii de laborator, cardiace, neurologice și imagistice negative, inclusiv studii negative la masa de înclinare.

Diagnosticul sincopei induse de râs reprezintă o provocare, deoarece raritatea acestei tulburări înseamnă că nu există investigații standard. O abordare rezonabilă ar fi evaluarea istoricului medical, familial și social al pacientului și revizuirea medicamentelor care ar putea provoca hipotensiune. Examinarea fizică a pacientului ar trebui să includă tensiunea arterială ortostatică, sufluri cardiace și contuzii carotidiene, precum și un examen neurologic de bază; ar trebui luată în considerare și o electrocardiogramă. Ar trebui luate în considerare testele de laborator de bază, cum ar fi hemograma completă și un panel metabolic complet (Strength of Recommendation Taxonomy (SORT), nivel C).3 Anamneza și simptomele care sugerează cauze mai grave de sincopă includ antecedente familiale de moarte subită, durere toracică sau palpitații înainte sau în timpul evenimentului, dificultăți de respirație, activitate convulsivă, murmur cardiac, deficite neurologice focale și o pierdere a cunoștinței care durează mai mult de 5 minute.4 În funcție de rezultatele acestei evaluări inițiale și de stratificarea riscului, se poate decide dacă sunt necesare alte teste mai avansate.5

La pacienții cu antecedente de sincopă indusă de râs și fără sugestii de cauze mai grave, decizia clinică poate fi aceea de a nu efectua teste extinse, cum ar fi EEG, monitorizare Holter, teste de înclinare, neuroimagistică, teste de efort sau ecocardiograme, deoarece niciunul dintre aceste teste nu a fost util în cazurile raportate (SORT, nivel C). Aceste decizii trebuie lăsate la aprecierea clinică a medicului evaluator.