„Este mult mai important să tratăm problema internă decât simptomele externe.”
Dr. Caroline Leaf
Bunăstarea profesională nu este un subiect ușor… pentru nimeni. Se poate simți complicat și scăpat de sub controlul cuiva. Știu că starea mea de bine la locul de muncă a fost una dintre cele mai mari lupte ale mele de când am început să-mi construiesc identitatea în jurul carierei mele la 20 de ani.
Dacă sunt sinceră, m-am tot gândit ce să scriu în mod specific despre bunăstarea profesională și nu a fost ușor. Cea mai mare parte din ceea ce găsești pe internet se referă la această definiție:
Sănătatea ocupațională ne inspiră să ne pregătim pentru o muncă în care vom obține satisfacție personală și vom găsi o îmbogățire în viața noastră. Atitudinea dumneavoastră față de muncă este o influență crucială pentru dezvoltarea profesională. Bunăstarea ocupațională vă permite să explorați diverse opțiuni de carieră și vă încurajează să urmăriți oportunitățile care vă plac cel mai mult. Această dimensiune a bunăstării recunoaște importanța satisfacției, a îmbogățirii și a sensului prin muncă. (Sursa)
Ceea ce nu am vrut să fac în această serie de abordare a fiecărei dimensiuni a bunăstării a fost să le definesc pur și simplu și să dau indicații. Puteți obține acest conținut în mii de alte locuri. (Credeți-mă, trebuie doar să căutați pe Pinterest sau Instagram și veți obține un material de defilare nesfârșit). Cu toate acestea, ceea ce nu veți obține nicăieri altundeva este perspectiva mea unică asupra modului de a conecta fiecare dimensiune la o călătorie de bunăstare din interior spre exterior.
Din moment ce nu sunt un „expert” în wellness, un guru al auto-ajutorării sau un influencer, cred că locul meu este să împărtășesc din inimă și să permit ca aceasta să se conecteze (sau nu) cu alte inimi. Nu-mi abordez niciodată scrisul cu motivația de a „repara” alți oameni. Scopul meu este să ofer în mod autentic, sincer și vulnerabil darurile, talentele și experiențele mele pentru potențialul impact asupra călătoriei altcuiva. Prin urmare, definirea unor subiecte profunde servește doar ca o introducere la lucrurile care au avut un impact personal asupra călătoriei mele de bunăstare din interior spre exterior. Sucul este în impact, nu în educație. Scriu pentru a mă conecta, nu pentru a ține prelegeri.
A RUB
Fundamental, definiția și înțelegerile existente despre bunăstarea ocupațională se freacă de tot ceea ce am încercat să desfac în propria mea viață. Cea mai mare parte a conținutului existent abordează nevoia de a găsi împlinirea ÎN muncă. Eu nu am reușit să găsesc împlinirea în muncă după peste 20 de ani de căutări și am făcut presiuni totale în încercarea de a face ca munca să îndeplinească dorințe și nevoi adânc înrădăcinate.
Am împărtășit o parte din experiența mea de muncă în alte articole, dar acum vă voi oferi o scurtă cronologie (versiunea CliffsNotes) pentru a vă împărtăși călătoria mea ocupațională. Poate că va dezvălui o tendință de a căuta ceva mai profund decât ceea ce poate oferi munca, fără a fi nevoie să divulg prea multe detalii, pentru că, credeți-mă, asta ar putea umple un roman.
Am fost model de modă de la 14 ani până la 20 de ani. Am locuit în Toronto, New York City, Hamburg și Milano și am călătorit în toată lumea în acești ani. Când mi-am dat seama că nu vreau să fiu doar un manechin, am lucrat ca barman în New York în timp ce îmi terminam studiile la NYU. Când nu am mai vrut să fiu obiectivată și să primesc o mulțime de bacșișuri în bani pentru că purtam ținute sumar îmbrăcate, m-am mutat să lucrez la un lanț de sandvișuri care era deținut de o companie de ospitalitate. Mi-am schimbat fusta mini și cizmele înalte cu o pălărie, un tricou de marcă și blugi. Această experiență a fost umilitoare, dar și una dintre cele mai bune experiențe pe care le-am avut vreodată pentru a învăța cum funcționează o afacere de la zero. La scurt timp, am fost angajată să mă alătur biroului corporativ de ospitalitate, unde am construit o divizie de catering și am început să lucrez în domeniul brandingului și marketingului, pe măsură ce compania se extindea rapid în restaurante de lux cu bucătari celebri. Mâncărimea mea antreprenorială era puternică în momentul în care aveam 26 de ani și eram căsătorită, ceea ce m-a determinat să deschid o agenție de branding creativ împreună cu un prieten care provenea dintr-un mediu profesional complementar. Setea mea de a-mi dovedi valoarea și de a fi acceptată în cercurile ocupaționale „mai exclusiviste” din New York m-a determinat să prezint un număr întreg al unei reviste proprietarului unei reviste internaționale de modă și artă (nu mă așteptam și nici măcar nu era justificat – doar o lovitură în întuneric din partea mea). Privind în urmă, cred că această mișcare a fost, de asemenea, o încercare subconștientă de a reintra în lumea modei din „cealaltă parte”, unde eu aș fi luat deciziile și aș fi condus spectacolul, spre deosebire de a fi supusă acestuia. Înainte să-mi dau seama, eram editorul acelei reviste, în timp ce mă extindeam și conduceam operațiunea americană din New York. În scurt timp, am fuzionat agenția mea cu revista și am început să lucrez cu branduri și talente de top din domeniul modei, al artei și al stilului de viață și să stau în primul rând la săptămânile modei din New York, Milano și Paris. De la petreceri exclusiviste la cine cu celebrități și până la a fi „îmbrăcată” pentru evenimente… era destul de „fantezist”… pe dinafară.
Ca director executiv și partener al unei agenții și editor al unei reviste internaționale de prestigiu, s-ar putea crede că ar fi trebuit să mă simt destul de mulțumită, nu? Nici măcar eu, mai tânăr, nu aspiram neapărat la astfel de titluri și experiențe. Și totuși, încă mă simțeam neîmplinit. Simțeam că nu mă încadram. Mă simțeam ca un impostor. Și, să fim sinceri, a fost un efort serios și o luptă pentru a rămâne în top. Majoritatea antreprenorilor înțeleg că nu există un apogeu în care munca devine mai ușoară, presiunea devine mai ușoară sau nopțile nedormite devin mai puține. Concurența și supraviețuirea celui mai apt este reală cu cât urci mai sus.
Eram în mijlocul acestei disonanțe interioare când unul dintre clienții mei m-a abordat pentru a fi partener în colaborarea cu branduri și clienți care doreau să creeze un impact pozitiv real în lume. Oferta mi-a atins interogația interioară și căutarea profundă a împlinirii, iar eu am făcut saltul ocupațional foarte complicat și dificil pe promisiunea de a fi partener într-un start-up de marketing și investiții cu misiunea de a schimba lumea.
SFÂRȘITUL MEU
Până în 2020, după ani de muncă neobosită, am ajuns la sfârșitul meu. Inima și ochii mi s-au deschis pentru a-mi da seama că încă mai căutam împlinirea și îmbogățirea în locurile greșite. Am avut tendința de a confunda acceptarea, aprobarea și lauda cu împlinirea, sensul și scopul. Am fost ca un câine de poală care-și găsește satisfacția primind o zgârietură bună la ureche, doar pentru a fi lăsat să cerșească și să gâfâie imediat ce atenția dispare. Acest lucru m-a făcut candidatul perfect pentru manipulare și dependență de performanță. Așa cum am abordat în articolul meu despre perfecționism, încă de când eram copil am căutat aprobarea pentru a străluci ca al șaselea din șapte copii, și am crescut într-o versiune de femeie în care am fost complimentul perfect pentru personajele cărora le place controlul, codependența și stimularea ego-ului. Cumva, această dinamică a servit întotdeauna propriul meu ego, iar eu eram dependentă. Din fericire pentru mine, totul a devenit în mod clar nesustenabil, iar harul lui Dumnezeu m-a scos din acest ciclu pentru niște prelucrări interioare serioase.
Identificând că problema era legată de dependența mea de sursele externe de împlinire, am reușit să văd un punct orb care a început să dezvăluie mult mai multe. Am ascultat, de asemenea, câteva predici revelatoare ale lui Tim Keller în care se concentra pe adevărul interior-exterior al credinței adevărate, iar convergența tuturor acestor lucruri m-a condus la angajamentul meu față de o călătorie a bunăstării interior-exterior. Am înțeles că trebuia să-mi întorc căutarea de la căutarea unui loc de muncă care să mă împlinească, la căutarea unei adevărate împliniri în viața interioară pe care să o pot aduce în munca mea.
Ah, da! Pur și simplu întoarce totul pe dos! Mult mai ușor de spus decât de făcut. Mi-aș da „ochii peste cap” chiar acum dacă cineva mi-ar da același răspuns masiv prea simplificat.
INSIDE-OUT
Înțeleg că toate acestea sună ca o mulțime de muncă și, potențial, ca o mulțime de privit în buric, dar există adevăruri fundamentale care le fac mult mai puțin descurajatoare. Cheia este să vă gândiți la ea ca la o călătorie și să vă concentrați doar asupra următorului pas (cue „The Next Right Thing” de Anna în Frozen 2). Rezultatul este o mentalitate mai deschisă, mai vulnerabilă, mai onestă, mai conectată și mai iubitoare, care se pretează mai mult la ceilalți decât la căutarea neîncetată a unui sens personal din surse externe. Abordarea outside-in este destul de egoistă, deoarece îi caută pe alții pentru a umple golul interior, în timp ce abordarea inside-out este un angajament față de o călătorie pentru a fi împlinit spiritual, mental și emoțional suficient de mult încât „paharul să se umple” pentru a umple alte pahare.
Perspectiva mea asupra adevăratei stări de bine ocupaționale este că aceasta este rezultatul unei vieți interioare fundamentale care se bazează pe resurse personale, de la un sistem de valori la acțiuni în cadrul fiecărei dimensiuni. Credeți-mă pe cuvânt, aceasta modifică mult viața. Nu este o răsturnare de situație peste noapte, este o călătorie zilnică pentru a trăi concentrată pe viața interioară în detrimentul celei exterioare. Este nevoie de o mentalitate de creștere în care schimbările și provocările nu amenință un sentiment de sine rezistent, construit pe un sistem de valori solid, spre deosebire de orice identități care au fost dezvoltate în exterior. Pentru mine, renunțarea la identitățile care nu-mi mai sunt de folos a fost unul dintre cele mai eliberatoare și totuși amenințătoare procese. Este nevoie de dedicarea unei conștientizări conștiente și atente, care necesită o reorientare minut cu minut, în care trecutul și viitorul nu dictează prezentul. Rugăciunea și meditația sunt esențiale pentru mine pentru a-mi schimba mentalitatea în mijlocul haosului zilnic și pentru a evita vârtejul anxietății debilitante. Dincolo de toate aceste tehnici și abilități pe care mulți oameni le explorează și le practică, am învățat că am nevoie de un proiect la care să-mi ancorez sistemul de valori, astfel încât să nu fie ca un steag în vânt susceptibil la fiecare nouă tendință de „autoajutorare”. Ancora mea este credința în Isus și o dedicare pentru a înțelege adevărul și căile Sale.
Business-urile sunt oameni
Sănătatea ocupațională ar trebui să fie un obiectiv pentru toți oamenii și toate afacerile. Este o stradă cu două sensuri, iar eu am scris despre ecuația în care jumătate din povară revine mediului de lucru. Cred că ne lipsesc aceste medii corporative axate pe starea de bine a capitalului uman pentru că avem lideri care nu funcționează ei înșiși cu o viață interioară fundamentală. Așa cum am spus de multe ori, afacerile sunt alcătuite din oameni, iar caracterul unei afaceri vine de sus în jos. După zeci de ani în care am încercat să transform afacerile prin branding și marketing, am ajuns la adevărul fundamental că nu există o transformare adevărată decât dacă aceasta începe cu conducerea din interior spre exterior. De aici și dedicarea mea pentru această lucrare.
SUMARE
Sănătatea ocupațională ar trebui să fie un obiectiv pentru toată lumea, dar metoda pentru a ajunge acolo se află în fiecare dintre noi, în mod individual. Numai atunci vom putea transforma cu adevărat modul în care este privită „munca” și în care sunt formate mediile. Cu toții ar trebui să aspirăm să lucrăm într-un mod în care să ne folosim darurile, talentele și experiențele pentru a ne oferi împlinire și îmbogățire atât nouă înșine, cât și celorlalți. Experiența mea mi-a dezvăluit că singura modalitate reală de a găsi starea de bine la locul de muncă este să o abordăm mai întâi din interior. Nu căutați locul de muncă perfect pentru a îndeplini o listă de verificare a atributelor de bunăstare. Începeți cu resursele dvs. personale și permiteți-le acestora să vă ajute să navigați de ce, cum, unde, când și cu cine lucrați.
Amintiți-vă că viața nu este un sprint, ci un maraton și că există o mulțime de alți oameni care aleargă în aceeași cursă. Așa cum spunea domnul Rogers, „Căutați ajutoarele”. Nu sunteți singuri.