„Acesta este Rottweilerul meu mascul recent dispărut, pe nume Hank (11?). A fost adoptat prin intermediul adăpostului local când avea aproximativ doi ani. Proprietarul anterior l-a bătut și l-a acuzat că nu este „suficient de rău.”
„Am citit cărțile lui Cesar Milan și se pare că Hank le citise deja, pentru că nu am putut identifica niciun obicei prost pe care să-l corectez. Făceam plimbări frecvente și, deși petrecea mult prea mult timp mirosind lucruri, eram de acord cu asta, deoarece și eu trebuie să încetinesc. Aproape întotdeauna stătea aproape de mine și nu-i plăcea să mă piardă din vedere când făceam grădinărit. Inspecta cartierul și se asigura că copiii se distrează. În cazul în care era cineva cu o mână liberă sau o minge de tenis, el era pregătit. Hank lătra foarte rar, dar vorbea cu mine dacă avea nevoie să iasă afară. Era calm și știa că mama avea totul sub control. Străinii erau uimiți de faptul că, la comandă, se oprea din ceea ce făcea, stătea și se așeza, chiar dacă un alt câine sau pisică îi atrăgea atenția. Dacă aveam nevoie de ajutor, el era acolo.
„Dormea în camera de la soare, pe patul lui, cu multă ventilație și lumină solară și căldură iarna. A sărit o singură dată pe patul meu și și-a dat seama repede că nu era invitat. În timp ce eu lucram la calculator sau mă uitam la televizor, el se întindea la picioarele mele și se relaxa. Cred că am fost cu adevărat binecuvântată că am avut un tovarăș grozav precum Hank.”
DBI Side Note: Pentru un câine, totul ține de moment, iar în momentul în care Hank s-a mutat cu noul său stăpân, a avut un lider de haită și a fost cu adevărat un câine echilibrat și fericit. Dacă toți câinii ar fi la fel de norocoși ca Hank. A avut un stăpân care i-a dat ceea ce avea nevoie EL, în loc să ia doar ceea ce avea nevoie omul. RIP Hank