Introducere despre poetă:
Emily Dickinson s-a născut la 10 decembrie 1830 în Amherst, Massachusetts. Rareori își petrecea timpul în afara casei, iar cei mai apropiați asociați ai ei au fost sora ei Lavinia, fratele ei Austin și reverendul Charles Wadsworth, pe care l-a întâlnit într-o călătorie în Philadelphia. Dickinson era pasionată de un stil de scriere a poeziei metafizice și a fost etichetată ca fiind unul dintre pionierii unei voci de poet specific american, alături de contemporanul ei Walt Whitman. S-a stins din viață la Amherst în 1886, iar cea mai mare parte a operei sale, în total patruzeci de volume legate de poezia sa au fost vândute în numele ei postum.
Introducere la It Sifts From Leaden Sieves:
Poemul „It Shifts From Leaden Sieves” de Emily Dickinson se bazează pe zăpadă și pe modul în care aceasta descrie o perspectivă pozitivă asupra vieții. Versurile se combină în metafore și prezintă imagini frumoase pentru a surprinde o scenă de iarnă rafinată. Poeta descrie cu plăcere modul în care zăpada se odihnește pe diferite terenuri, peste diferite peisaje și diferite proprietăți. Se învârte în jurul diferitelor atribute ale zăpezii, a texturilor sale, a comportamentului său și altele asemenea.
Situația poeziei It Sifts From Leaden Sieves:
Poemul este plasat în vremea clasică a iernii americane din secolul al XIX-lea, unde ninge ocazional și adesea abundent pentru a forma un înveliș și a se compila într-un frumos spectacol al naturii. Poeta este o persoană de interior și observă cu admirație diferitele maniere ale zăpezii, descriindu-i calitățile pe măsură ce aceasta cade, se mișcă și se balansează pe tot felul de elemente artificiale și naturale. Este un poem pitoresc și natura sa descriptivă îl ajută pe cititor să vizualizeze decorurile exact așa cum intenționează poeta.
Dispozitive poetice în It Sifts From Leaden Sieves:
Emily Dickinson a fost adesea descrisă ca o poetă lirică datorită descrierilor sale abstracte ale peisajului natural în limbaj figurat. În acest poem, ea încearcă să glorifice zăpada ca pe o entitate imparțială și grijulie.
Imagine –
„Pudrează tot lemnul”, „Ajunge până la gard”, „Face o față uniformă”, „Zburdă încheieturile stâlpilor”
Metaforă –
„Apoi își oprește meșterii ca pe niște fantome”, „O cameră goală de vară”
Personificare –
„Face o față uniformă”, „Ridurile drumului”
Simbolism –
„La buturugă, la stivă și la tulpină”
– arată cantitatea și stratul de zăpadă.
Stilul poeziei Se cerne din sită de plumb:
Schema de rime din poem este foarte abruptă. Pentru prima strofă, există un anumit ritm, dar nu rimează două cuvinte. Următoarele două strofe urmează schema de rimă abcb, în timp ce a patra strofă merge pe abca. Ultima strofă urmează schema de rimă abab.
Rezumat al poeziei „Se cerne din cernoziomuri de plumb:
Poezia „Se cerne din cernoziomuri de plumb” este o descriere detaliată a fenomenului natural care este zăpada. Poetul începe prin a descrie zăpada ca pe o prezență schimbătoare. Se deplasează din sită de plumb și acoperă lemnul ca o îmbrățișare moale și pulverulentă. Ea umple cele câteva crăpături sau „riduri” ale drumurilor bătrânești ca lâna fină din alabastru.
Neava se mută mai departe în munți și în câmpii unde se așează pe teren sub forma unui „chip” uniform. Aceasta pare neîntreruptă ca o „frunte”, mergând spre est și ajungând înapoi. Zăpada nu face segregare între elementele întâlnite în lume în timp ce se deplasează pentru a se odihni pe garduri, înfășurate în jurul șinelor sale. Arată ca un văl ceresc, sau ca o blană groasă de oaie albă, așa cum stă.
Poetul afirmă apoi că zăpada este atât de abundentă cantitativ și calitativ, încât ajunge să taxeze fiecare butuc, stivă și tulpină, până în încăperi și încăperi pentru a umple „golul” lăsat în interior de vară. Se aventurează și la Recolte, care până acum nu fuseseră înregistrate, dar care au început altfel din cauza zăpezii.
Începe să zburde stâlpii în picioare ca și cum s-ar juca cu glezna unei regine. Zăpada se îndreaptă chiar și spre cavaleri și meșteșugari și îi oprește ca pe niște stafii, negăsindu-le trăsăturile deja fantomatice. Poemul se încheie cu zăpada care trăiește o întâlnire cu toate formele posibile ale naturii. Cea constructivă, cea terestră și cea vie.
Analiză critică a poeziei „It Sifts From Leaden Sieves”:
Întregul poem „It Shifts From Leaden Sieves” de Emily Dickinson este o metaforă extinsă pentru a exemplifica minunile zăpezii și locul unde toată zăpada își dăruiește frumusețea. Este în mod vizibil o relatare a unei persoane interioare și se justifică în natura introvertită a poetei. Limbajul este figurat și descris ca o observație și o idealizare mai degrabă decât ca o experiență.
Poeta descrie zăpada ca pe un înveliș care este tandru și blând cu locul pe care se odihnește. Zăpada se întinde spre drumuri și garduri, spre dealuri și văi și înapoi spre interiorul închis al caselor, umplând acolo unde poate. În mod similar, pare să umple și existența goală a poetului, închisă între patru pereți. Probabil că îi oferă, de asemenea, poetului ceva de admirat și la care să se gândească.
Înfrumusețarea zăpezii în diferite moduri provine din această admirație. În afară de cât de hipnotizantă servește zăpada ochiului uman, poetul face ca zăpada să fie și imparțială. Aceasta este o abordare a oamenilor și a mentalității lor părtinitoare. Poetul spune că, spre deosebire de oameni, zăpada nu face diferențe și oferă aceeași reculegere tuturor formelor de așezări. Zăpada nu este doar un fenomen captivant, ci și ceva care leagă toate lumile sub acoperământul ei.
Ideea centrală din Se cerne din cernoziomuri de plumb:
Tema poeziei este zăpada. În jurul zăpezii, poetul fundamentează textura ei pulverulentă și lâncedă, acoperirea ei vastă și minuțioasă, întregirea ei în diferite cadre și calitățile ei de mângâiere a diferitelor forme fizice. Ideea poeziei este de a crea admirație pentru zăpadă și de a glorifica toate caracteristicile ei atunci când coboară pe Pământ în timpul iernii.
Tonul din Se cerne din cernoziomuri de plumb:
Poeta vorbește pe un ton foarte liniștit și mulțumit atunci când descrie zăpada de afară, aspectul și activitățile ei. Ea pare să admire spectacolul imparțial creat de zăpadă și acoperirea ei captivantă peste munți, drumuri și umplerea în interiorul încăperilor libere.
Concluzie:
Poemul este o relatare admirativă a modului în care zăpada cade și se odihnește pe Pământ, fără a face diferențe între orice fel de peisaj sau întâmplări create de om. Ea acoperă întreg pământul cu îmbrățișarea sa de un alb pur și servește drept exemplu atât pentru întregire, cât și pentru frumusețe.
Contribuitor: Ionuț Bălan: Sonalee Das
.