Activarea unei amintiri autobiografice pentru un eveniment specific din copilărie poate avea consecințe fiziologice, psihologice și comportamentale imediate și robuste. Comportamentul țintă a fost vorbitul în public, o abilitate vitală în legătură cu care mulți oameni sunt anxioși din punct de vedere social. În acest studiu, subiecților li s-a sugerat că au avut o experiență pozitivă de vorbire în public în copilărie timpurie; aceștia s-au gândit apoi la și au recuperat detalii ale acestei amintiri reale din copilărie. Comparativ cu o condiție de control în care a fost făcută o sugestie diferită, subiecții din grupul de tratament au prezentat performanțe superioare de vorbire în public în cadrul Testului de stres social Trier (TSST). Mai mult, măsurile fiziologice ale cortizolului și o măsură de auto-raportare a anxietății (STAI-S) au reflectat o creștere semnificativ mai mică a anxietății de dinainte și după TSST în condiția de tratament decât în cea de control. Activarea memoriei autobiografice pentru un eveniment crește accesibilitatea acelei amintiri și, în consecință, afectează performanța în comportamentele aferente.
.