Ideea de sponsorizare poate fi nouă pentru noi. Am petrecut mulți ani fără direcție, bazându-ne doar pe interesul propriu, suspectând pe toată lumea, neavând încredere în nimeni. Acum că am învățat să trăim în recuperare, descoperim că avem nevoie de ajutor. Nu ne mai putem descurca singuri; trebuie să ne asumăm riscul de a avea încredere într-o altă ființă umană. Adesea, prima persoană cu care ne asumăm acest risc este sponsorul nostru – cineva pe care îl respectăm, cineva cu care ne identificăm, cineva în care avem motive să avem încredere.
Pe măsură ce ne deschidem față de sponsorul nostru, se dezvoltă o legătură între noi. Ne dezvăluim secretele noastre și dezvoltăm încrederea în discreția sponsorului nostru. Ne împărtășim îngrijorările și învățăm să prețuim experiența sponsorului nostru. Ne împărtășim durerea și suntem întâmpinați cu empatie. Ajungem să ne cunoaștem, să ne respectăm, să ne iubim Cu cât avem mai multă încredere în sponsorul nostru, cu atât învățăm să avem mai multă încredere în noi înșine.
Încrederea ne ajută să ne îndepărtăm de o viață plină de teamă, confuzie, suspiciune și indirectă. La început, pare riscant să ai încredere într-un alt dependent. Dar această încredere este același principiu pe care îl aplicăm în relația noastră cu o Putere Superioară – riscant sau nu, experiența noastră ne spune că nu ne putem lipsi de ea. Și cu cât ne asumăm mai mult riscul de a avea încredere în sponsorul nostru, cu atât ne vom simți mai deschiși față de viețile noastre.