Oameni de hârtie Îmi plac oamenii.
Aș vrea niște oameni de hârtie.
Ar fi niște oameni de hârtie mov.
Poate oameni de hârtie mov pop-up.
Oameni de hârtie mov pop-up.
Oameni de hârtie mov pop-up.
„Cum faci să susții oameni de hârtie mov pop-up?”
Te aud strigând. Ei bine, eu…
Probabil că aș sprijini oamenii de hârtie mov pop-up propriu-zis
cu o agrafă de hârtie mov pop-up propriu-zisă,
dar aș pregăti adezivi adecvați ca alternativă,
un pachet obraznic de Blue Tack în caz că hârtia alunecă.
Pentru că aș putea construi o metropolă pop-up.
Dar n-aș vrea să am de-a face cu toată politica oamenilor de hârtie.
Politicieni de hârtie cu politicile lor subțiri ca hârtia,
Promisiuni încălcate fără scuze corespunzătoare.
Am fi un mic eu de hârtie. Și un mic tu de hârtie.
Și am putea să ne uităm la televizor de hârtie și totul ar fi pay-per-view.
Am vedea rapperi de hârtie cu mac de hârtie făcând rap despre pachetul lor de hârtie
Sau am privi cum transportatorii de oameni de hârtie sunt blocați în trafic de hârtie pe A4. Hârtie.
Ar exista o prințesă de hârtie Kate, dar cu toții ne-am holba la Pippa de hârtie,
Și apoi am trăi cu toții cu frica de ucigașul Jack the Paper-Ripper,
Pentru că propaganda de hârtie propagă prejudecățile oamenilor,
Papierile tipăresc poze cu teroriștii fotogenici.Un pic de hârtie eu. Și un pic de hârtie tu.
Și într-o populație pop-up apar și problemele oamenilor.
Ar exista un parlament de hârtie pompos care ar rămâne în afara contactului,
și care ar ignora protestele oamenilor față de toate tăierile de hârtie,
atunci protestele pașnice de hârtie ar fi spulberate în bucăți de hârtie,
de tunurile cu confetti manevrate de poliția preventivă.
Și da, ar exista în continuare bani de hârtie, deci ar exista în continuare lăcomie de hârtie,
și porcușorii de hârtie care ar băga în buzunar mai mult decât au nevoie,
cumpărând potpuriu pentru a-și condimenta proprietățile de hârtie,
alții trăiesc în sărăcie și nu sunt recunoscuți cum se cuvine.
O economie săracă ca lumea în care atât de mulți sunt săraci ca lumea,
dar în timp ce nevoile lor sunt ignorate banii se duc în războaie mari.
Armate de origami derulează planuri pentru avioane de hârtie
Și noi rămânem prizonieri în propriile noastre lanțuri de hârtie,
Dar cea mai mare rușine este că totul pare să rămână mereu la fel,
Ceea ce se schimbă este cine este la putere alegând cum să arunce vina,
Dă nume, uitând că acestea sunt nume de oameni,
pentru că până la urmă totul se reduce la oameni.Îmi plac oamenii.
Pentru că, chiar și atunci când situația este dezastruoasă,
sunt întotdeauna doar oamenii care sunt capabili să inspire,
și pe hârtie, este greu de văzut cum ne descurcăm cu toții.
Dar în fundul cutiei Pandorei mai există încă speranță,
și eu încă mai sper pentru că eu cred în oameni.
Oameni precum bunicii mei.
Care, în fiecare zi de când m-am născut, și-au făcut timp din dimineața lor să se roage pentru mine.
Sunt 7892 de zile la rând în care cineva a verificat că sunt bine, iar asta este uimitor.
Oameni ca mătușa mea care pune în scenă piese de teatru cu deținuții.
Oameni care sunt capabili de iertare autentică.
Oameni ca palestinienii persecutați.
Oameni care se dau peste cap pentru a-ți face viața mai bună și nu se așteaptă la nimic în schimb.
Vezi, oamenii au potențialul de a fi puternici.
Doar pentru că oamenii de la putere tind să se prefacă a fi victime
nu trebuie să cedăm în fața acestui sistem.
Și o populație de hârtie nu este diferită.
Există un mic eu de hârtie. Și un mic tu de hârtie.
Și într-o populație pop-up apar și problemele oamenilor,
dar chiar dacă întreaga lume s-ar destrăma atunci tot am reuși să trecem peste.
Pentru că suntem oameni.
♠ ♠ ♠De Harry Baker