În cea mai recentă carte a sa, Naomi Klein, autoarea bestsellerurilor globale The Shock Doctrine și No Logo, încearcă să abordeze războiul pe care modelul nostru economic îl duce împotriva vieții pe Pământ. Sarah Lester constată că Klein ne lasă o licărire de speranță că mișcările pentru justiție climatică și mobilizarea socială pot oferi un viitor alternativ.
Acest lucru schimbă totul: Capitalismul vs. Clima. Naomi Klein. Allen Lane. 2014.
Găsește această carte: 
Naomi Klein, în noua sa carte This Changes Everything, prezintă un nou mod de a privi două probleme majore: capitalismul dezastruos și schimbările climatice. Argumentul lui Klein este că, în timp ce majoritatea oamenilor cred că schimbările climatice reprezintă o amenințare, „nu am făcut lucrurile care sunt necesare pentru a reduce emisiile, deoarece aceste lucruri intră în mod fundamental în conflict cu capitalismul dereglementat”, care este „ideologia domnitoare” a timpului nostru (p.18). În centrul cărții, Klein furnizează societății o provocare: suntem pe calea cea bună, facem ceea ce trebuie pentru noi înșine și pentru viitor și este aceasta cea mai bună variantă pe care o putem avea? Se poate spune că mesajul ei principal este unul de justiție socială și de mediu: „soluția încălzirii globale nu este de a repara lumea, ci de a ne repara pe noi înșine” (p.279).
Cartea începe cu o analiză a problemelor cu care ne confruntăm: extractivismul combustibililor fosili, inegalitatea, negaționiștii schimbărilor climatice și legăturile lor puternice cu conservatorismul, comerțul lipsit de etică și banii. Cu toate acestea, aceste probleme sunt rapid completate de soluții: idei de speranță, despre ceea ce indivizii pot face diferit și sugestii de soluții sociale radicale și de proprietate publică a serviciilor cheie furnizate de sectoarele energiei, transporturilor și apei. Klein recunoaște că nu prezintă fapte esențiale despre știința climei, ci își propune mai degrabă să abordeze „politica puterii umane” și poate fi citită ca o altă diatribă excelentă a lui Klein despre capitalism și despre puterea necontrolată a pieței libere. Opiniile propuse în No Logo și The Shock Doctrine sunt dezvoltate, iar Klein propune că trebuie să ne trezim la rolul pe care lăcomia, „pe deplin eliberată de reglementări și monitorizări laxe”, îl joacă în societatea noastră.
Un lucru este clar, Klein are degetul pe pulsul zeitgeistului momentului: sugestia din societate că este posibil ca capitalismul în sistemul actual să nu funcționeze. Evidențiat de Capitalul lui Thomas Piketty despre natura inegalității, de miile de oameni care au luat parte la marșurile pentru climă de la începutul acestui an, de câștigurile Partidului Verde scoțian la referendumul din Scoția și chiar de Revoluția lui Russell Brand – schimbările climatice ca indicator al eșecurilor noastre sociale sunt în creștere. În This Changes Everything, Klein face ceea ce știe să facă cel mai bine: capitalizarea, în lipsa unui cuvânt mai bun, a impulsurilor unei mișcări sociale. Ea privește dincolo de creșterea economică ca factor determinant al puterii noastre sociale. Intrăm oare într-un moment post-creștere? Recentul raport al New Climate Economy cu siguranță nu crede acest lucru și face prea puțin pentru a contesta omogenitatea actuală a opiniei care susține ceea ce Klein numește „imperativul fundamental din inima modelului nostru economic: crește sau moare” (p.21).
Marșul climatic al oamenilor 2014 NYC. Credit: South Bend Voice CC BY-SA 2.0
Ideile lui Klein care critică actualele strategii de atenuare s-ar putea să nu fie chiar atât de noi, dar cu siguranță sunt bine prezentate. Descrierea ei despre „comercializarea poluării” (p.218), care acoperă sistemul economic de plafonare și comercializare pe care Europa îl folosește în prezent pentru a reglementa emisiile din sectorul energetic, este excelentă pentru cei care nu sunt economiști. Există mai multe exemple de modalități noi și inovatoare de a descrie probleme vechi: de exemplu, utilizarea termenilor „extractivism” și „energie extremă” pentru a descrie mentalitatea cu care abordăm resursele naturale ale planetei și descrierea cărbunelui ca pe un burete care reține bine carbonul timp de milioane de ani. Un punct de atracție deosebit este secțiunea despre „războiul împotriva științei”, care surprinde ironia lipsită de farmec a afirmațiilor industriei petrolului și a gazelor naturale potrivit cărora acestea reprezintă singura opțiune științifică realistă, în timp ce aceeași industrie atacă studiul științific al impactului schimbărilor climatice și al poluării mediului.
Cartea unește, de asemenea, punctele dintre schimbările climatice, sărăcie și dezvoltare. Argumentele justiției sociale și de mediu se regăsesc cu precădere în a doua jumătate a cărții și chiar și aspectele controversate ale transferurilor de bogăție și ale mecanismelor de finanțare redistributivă a climei sunt prezentate în capitolul trei. Klein recunoaște că nu ar trebui să ne mulțumim cu „o veche și obosită reluare a falsei alegeri între locuri de muncă și creștere” (p.320), ci să încercăm să găsim o modalitate pozitivă de a reinvesti în afaceri echitabile din punct de vedere social. Problema populației și cea a aducerii pe lume a „superconsumatorilor” este menționată, chiar dacă nu este abordată pe deplin. Deși nu este o carte despre justiția climatică pentru țările în curs de dezvoltare, cartea recunoaște că „pur și simplu nu există o cale credibilă de urmat care să nu implice redresarea rădăcinilor reale ale sărăciei” (p.418).
Unul punct slab considerabil al cărții This Changes Everything este lipsa de informații reale despre energia regenerabilă. În timp ce există o dezbatere considerabilă privind geoingineria și nemulțumirile sale, soluțiile existente din sectorul energiilor regenerabile sunt abia menționate. Discuțiile rapide despre utilizarea energiei solare de către comunitățile nativilor americani și discuția despre reinvestirea banilor publici în energie regenerabilă sunt excepții. Mai multe exemple care să ofere exemple pozitive de energii regenerabile ar fi utile pentru cititor, cum ar fi inițiativa Climatescope, care are ca scop creșterea investițiilor în țările în curs de dezvoltare prin furnizarea de informații privind atractivitatea investițiilor în energie regenerabilă a țărilor.
Cartea se încheie printr-o discuție despre legătura dintre consum și schimbările climatice; subliniind creșterea emisiilor Chinei datorită producției lor de bunuri consumate de lumea occidentală. Dar, cu toate că vorbește despre „descreșterea selectivă” și descurajarea „consumului risipitor”, Klein nu reușește să abordeze cu adevărat ideea de prosperitate fără creștere sau să se întrebe dacă moderația mai face parte din societate.
În This Changes Everything, Klein prezintă un status quo distopic al „capitalismului dezastruos alimentat de schimbările climatice – profituri deghizate în reducere a emisiilor, frontiere privatizate și hipermilitarizate și, foarte posibil, geoinginerie de mare risc atunci când lucrurile scapă de sub control” (p.155) și sugerează că „acum ne aflăm cu toții în zona de sacrificiu”. Cu toate acestea, ea ne lasă cu o licărire de speranță că mișcările pentru justiție climatică și mobilizarea socială pot oferi un viitor alternativ: propunând ideea salvatoare că „adevărul este că nu există „business as usual”” și că ne putem determina propria cale spre schimbare.
Această recenzie a apărut inițial la LSE Review of Books.
Vă rugăm să citiți politica noastră de comentarii înainte de a comenta.
Nota: Acest articol prezintă punctul de vedere al autorilor, și nu poziția USApp- American Politics and Policy, nici a London School of Economics.
Shortened URL for this post: http://bit.ly/1vvyBZj
—————
Despre autor
Sarah Lester – Departamentul britanic pentru Dezvoltare Internațională
Sarah Lester este consilier regional pentru schimbări climatice și energie la Departamentul britanic pentru Dezvoltare Internațională (DFID). Ea locuiește și lucrează în New Delhi, India, pentru DFID. Cercetările lui Sarah investighează nevoile energetice din țările în curs de dezvoltare, cu accent pe răspunsul umanitar pentru refugiați și populațiile strămutate. Înainte de a lucra pentru DFID, Sarah a ocupat anterior poziții în cadrul Institutului Grantham din cadrul Imperial College din Londra, al Inițiativei pentru politici climatice din cadrul Institutului german pentru cercetare economică (DIW Berlin) și al Grupului de cercetare privind politica în domeniul energiei electrice de la Universitatea din Cambridge. Toate articolele de pe blog sunt scrise în calitatea sa personală și nu reflectă opiniile guvernului britanic. Citiți mai multe de Sarah.