Portraits in Jazz, Sunday at the Village Vanguard și Solo Sessions vol 1 sunt cele trei albume esențiale în cauză, lansate de marele maestru al pianului în floarea vârstei.
Bill Evans este în general recunoscut de către pasionați ca fiind cel mai influent pianist de jazz din toate timpurile, deși McCoy Tyner este, de asemenea, un concurent pentru această distincție. Atât de influent a fost, într-adevăr, încât un stagiu de șase luni cu Sextetul lui Miles Davis l-a văzut pe Miles însuși reevaluându-se.
Opera lui Herbie Hancock, Keith Jarrett, Chick Corea și Brad Mehldau poartă cu toții urme distincte ale stilului sondator și totuși liric al lui Evans, care își are originea în devotamentul din tinerețe față de muzica lui Ravel și Debussy. Muzicianul a avut criticii săi, care au denunțat acea calitate elegantă sau feerică a muzicii despre care se credea că nu se leagănă suficient. Swing-ul nu a fost întotdeauna treaba lui, dar el putea să o facă, în ciuda carpatinelor.
Acea profunzime clasică care a stat la baza a mare parte din ceea ce a făcut a dus la un fel de precizie subtilă care părea să planeze asupra tuturor acelor interacțiuni pe care el, într-un fel, le-a inițiat cu formatele sale de trio. Înainte de era inaugurată de Bill Evans, liniile de bas și tobe serveau strict ca acompaniament discret pentru pianistul din prima linie.
Tânăr timid și cu ochelari de soare, Evans a crescut în New Jersey și mai târziu a studiat teoria la Southeastern Louisiana University cu o bursă de flaut. A fost fundaș în fotbalul american. Din păcate, în ultimii ani, a devenit dependent de heroină și apoi de cocaină. A murit din cauza unui ulcer hemoragic și a unei pneumonii bronșice în 1980, la vârsta de 61 de ani.
Portrait in Jazz, înregistrat la 28 decembrie 1958, cuprinde două lecturi ale piesei Autumn Leaves și un tratament al piesei Someday My Prince Will Come. Sesiunea se încheie cu clasicul clasic al lui Miles Davis, Blue in Green, obosit de lume (Take 3 și Take 2, în această ordine.)
Scott LeFaro este basistul și Paul Motian este bateristul, la fel ca și în cazul piesei Sunday at the Village Vanguard, înregistrată la 25 iunie 1961. Este un set încântător care începe cu două lecturi ale splendidei melodii a lui Scott LeFaro, spumoasa și aerisita Gloria’s Step. Există două lecturi ale piesei All of You de Cole Porter.
The Solo Sessions încheie setul de 3 discuri, Bill pe cont propriu, aparent având nevoie de bani gata la acea vreme, deci dispus să lucreze relativ repede pentru a scoate un album. Este compus aproape în întregime din standarde, April in Paris, What Kind of Fool am I? tema din Spartacus, și Nardis de Miles Davis. Recomandat.