Proverbe 11:1
Cântarul necinstit este o urâciune pentru Domnul,
dar o greutate dreaptă este plăcerea Lui.
a. Balanța necinstită este o urâciune: Termenul de abominație era rezervat pentru lucruri teribile, îngrozitoare. Acest lucru arată cât de mult Îi pasă lui Dumnezeu de simpla onestitate și corectitudine. El consideră cântarele necinstite ca fiind o urâciune.
b. O greutate dreaptă este plăcerea Lui: În măsura în care Dumnezeu îi condamnă pe cei necinstiți care escrochează, în aceeași măsură El are plăcere în practicile de afaceri juste și echitabile.
i. Legea lui Moise a poruncit în mod clar poporului lui Dumnezeu să aibă cântare cinstite (Leviticul 19:35-36 și Deuteronomul 25:13-16).
Proverbe 11:2
Când vine mândria, atunci vine rușinea;
Dar la cei smeriți este înțelepciunea.
a. Când vine mândria, atunci vine și rușinea: Omul sau femeia mândru se teme de rușine. În mod ironic, ei cultivă rușinea și rușinea pentru ei înșiși. Un motiv semnificativ pentru aceasta este că Dumnezeu se împotrivește celor mândri (Iacov 4:6 și 1 Petru 5:5).
b. Cu cei smeriți este înțelepciunea: Există o mare înțelepciune în smerenie pentru că ea recunoaște adevărul despre Dumnezeu și adevărul despre sine, mai ales în raport cu ceilalți. Această smerenie este o temelie importantă pentru adevărata înțelepciune.
i. Cei umili: „Smerit (King James Version, Versiunea Revizuită) este un cuvânt rar, care se găsește doar aici și (ca verb) în Mica 6:8 („umblă cu umilință cu Dumnezeul tău”), unde sugerează spiritul umilitor care este opusul insubordonării tocmai luate în considerare.” (Kidner)
ii. „Omul smerit nu caută nimic altceva decât dreptatea; are cea mai neînsemnată părere despre el însuși; nu așteaptă nimic în materie de laudă sau de laudă; și nu poate fi niciodată dezamăgit decât primind lauda, pe care nu o așteaptă și nici nu o dorește.” (Clarke)
Proverbe 11:3
Integritatea celor drepți îi va călăuzi,
Dar perversitatea celor necredincioși îi va distruge.
a. Integritatea celor drepți îi va călăuzi: Bărbatul sau femeia care trăiește cu integritate – o viață demnă de încredere trăită fără rușine sau secrete – este recunoscut ca fiind integru și va avea integritatea lor pentru a-i călăuzi.
b. Perversitatea celor necredincioși îi va distruge: Căile false și strâmbe ale celor necredincioși îi vor duce pe cei care le practică la distrugere.
Proverbe 11:4
Richile nu sunt de folos în ziua mâniei,
dar neprihănirea izbăvește de moarte.
a. Bogățiile nu sunt de folos în ziua mâniei: Cartea Proverbelor recunoaște beneficiul bogățiilor, dar și limitele lor. Bogăția pământească este inutilă în ziua mâniei.
i. John Trapp a folosit un exemplu istoric pentru a ilustra adevărul că bogățiile nu sunt de folos în ziua mâniei: „Pentru ce să mor, fiind atât de bogat? A spus acel nenorocit de cardinal Henry Beaufort, episcop de Winchester, în timpul lui Henric al VI-lea. Fie, zicea el, nu va fi oare moartea angajată? Oare banii nu vor face nimic? Bogățiile lui nu l-au putut ierta.”
b. Dar neprihănirea izbăvește de moarte: Putem și ar trebui să folosim bogăția noastră pământească actuală pentru a strânge comori în ceruri (Luca 12:33-34), care vor aduce profit în ziua mâniei.
Proverbe 11:5
Neprihănirea celui fără de vină îi va îndrepta calea,
dar cel rău va cădea din cauza propriei sale răutăți.
a. Neprihănirea celor nevinovați îi va îndrepta calea: Bărbatul sau femeia fără vină găsește o oarecare odihnă în încrederea că ochiul călăuzitor al lui Dumnezeu este asupra celor drepți.
b. Cel rău va cădea din cauza propriei sale răutăți: Omul sau femeia rea nu are o astfel de încredere. Dumnezeu nu are nevoie să intervină în mod special în căderea celui rău; el sau ea poate cădea prin propria lui răutate.
Proverbe 11:6
Neprihănirea celor neprihăniți îi va scăpa,
dar cei necredincioși vor fi prinși de pofta lor.
a. Neprihănirea celor neprihăniți îi va izbăvi: Cei drepți vor avea răsplata lor; dreptatea lor va fi binecuvântată și ei vor fi izbăviți.
b. Cei necredincioși vor fi prinși de pofta lor: Așa cum cei drepți sunt eliberați, cei necredincioși vor fi prinși – și de propria lor poftă, primind pedeapsa propriilor lor dorințe necredincioase.
Proverbe 11:7
Când un om rău moare, așteptarea lui va pieri,
și speranța celor nedrepți piere.
a. Așteptarea lui va pieri: Omul sau femeia rea se așteaptă adesea la binecuvântare și bunătate, dar această așteptare va pieri atunci când va muri și se va confrunta cu judecata care va veni asupra tuturor bărbaților și femeilor (Evrei 9:27).
b. Speranța celor nedrepți piere: Speranțele celor nedrepți sfârșesc prin a fi doar dorințe, și dorințe care sunt amarnic dezamăgite.
i. „Adică, așteptarea sau speranța celor răi se află în întregime de partea aceasta a mormântului și piere la moarte”. (Morgan)
ii. „Speranța nu a fost făcută pentru cei răi; și totuși ei sunt chiar persoanele care abundă cel mai mult în ea! Ei nădăjduiesc să fie mântuiți și să ajungă în cele din urmă în împărăția lui Dumnezeu; deși au fața spre pierzanie și refuză să se întoarcă. Dar speranța lor nu merge mai departe de mormânt”. (Clarke)
Proverbe 11:8
Cel neprihănit este scăpat de necaz,
Și vine în schimb la cei răi.
a. Cel neprihănit este izbăvit de necazuri: Dumnezeu promite izbăvirea celor neprihăniți ai Săi. Orice necaz prin care trec în această viață este doar temporar, iar ei vor vedea izbăvirea Lui în această viață și mai ales în viața viitoare.
b. În schimb, vine pentru cei răi: Pentru cei neprihăniți, această viață este cel mai mare necaz pe care îl vor experimenta vreodată. Pentru cei răi, cel mai mare necaz pe care îl vor avea este încă să vină.
i. „Israeliții au fost izbăviți din necazul Mării Roșii, dar egiptenii au fost înecați de ea (Exodul 14:21-28). Mardoheu a fost salvat de la spânzurătoare, pe care Haman a fost apoi spânzurat (Estera 5:14; 7:10). Petru a fost smuls de la moarte, în timp ce persecutorii și temnicerii săi au fost condamnați.” (Bridges)
Proverbe 11:9
Ipocritul cu gura lui distruge pe aproapele său,
dar prin cunoaștere cel neprihănit va fi izbăvit.
a. Cu gura lui distruge pe aproapele său: Unul dintre semnele de identificare ale ipocritului este că ei distrug oamenii cu cuvintele lor. Dragostea sinceră caută să-i zidească pe alții, nu să-i distrugă.
i. „Haman, sub pretextul loialității, a căutat să distrugă o întreagă națiune (Estera 3:8-13). Țiba, sub aceeași acoperire falsă, a vrut să-și distrugă aproapele (2 Samuel 16:1-4; comparați 19:26-27).” (Bridges)
b. Prin cunoaștere, cei neprihăniți vor fi eliberați: Eliberarea lui Dumnezeu vine la cei neprihăniți prin cunoașterea lor, atât în sensul înțelepciunii, cât și în sensul relației personale cu Dumnezeu.
Proverbe 11:10
Când îi merge bine celui neprihănit, cetatea se bucură;
Și când pier cei răi pier, este bucurie.
a. Când îi merge bine celor drepți, cetatea se bucură: Dumnezeu dă favoare printre oameni cu cei drepți ai Săi (Proverbe 3:4), iar comunitatea se bucură atunci când aceștia sunt binecuvântați.
i. „Când astfel de oameni sunt încurajați și avansați în locuri de putere și de încredere, cetatea se bucură; cetățenii sau supușii acelui guvern se bucură, pentru că se așteaptă cu încredere la dreptate și liniște, și multe alte beneficii, prin administrarea afacerilor publice de către ei.” (Poole)
ii. „Oricât de monotonă ar fi lumea să prezinte virtutea, ea apreciază binefacerile ei în viața publică”. (Kidner, citat în Ross)
b. Când cei răi pier, există jubilație: Pe cât de mult se bucură comunitatea pentru binecuvântarea celor drepți, pe atât sărbătorește și calamitatea și sfârșitul celor răi. Bărbaților și femeilor rele nu li se simte lipsa atunci când trec.
i. „Roma s-a bucurat la moartea lui Nero, iar publicul s-a bucurat în Revoluția Franceză la moartea lui Robespierre”. (Waltke)
Proverbe 11:11
Prin binecuvântarea celor drepți, cetatea este înălțată,
Dar este răsturnată de gura celor răi.
a. Cetatea este înălțată: Când binele vine la cei drepți, este bine pentru întreaga comunitate. Binecuvântarea și prosperitatea lor se extind dincolo de ei înșiși.
b. Este răsturnat de gura celor răi: Cuvintele celor răi pot distruge chiar și un oraș, ducând la răsturnarea lui.
i. Această gură a celor răi poate răsturna o cetate fie din punct de vedere spiritual, fie din punct de vedere politic. Acest lucru se poate face prin promovarea unei înșelăciuni spirituale sau sociale. „Fie că este un semănător de răzvrătire sau un seducător de popor, un Șeba sau un Șeba, un evanghelist carnal sau un politician fără Dumnezeu, al căror scop este să formalizeze și să enerveze puterea adevărului, până când, în cele din urmă, ne lasă o religie fără inimă și fără sevă.” (Trapp)
Proverbe 11:12
Cel lipsit de înțelepciune își disprețuiește aproapele,
Dar un om înțelegător își păstrează pacea.
a. Cel care este lipsit de înțelepciune își disprețuiește aproapele: Calea înțelepciunii este și calea iubirii și a respectului. Când cineva îl disprețuiește pe aproapele său, nu este o dovadă de înțelepciune și discernământ superior, ci un eșec al adevăratei înțelepciuni.
b. Un om înțelegător își păstrează pacea: Bărbații și femeile înțelepți (înțelegători) recunosc că există un timp și un loc pentru a-și reține indignarea. Ei știu când dragostea și respectul ar trebui să îi oblige să tacă.
Proverbe 11:13
Un povestitor dezvăluie secrete,
dar cel care are un spirit credincios ascunde o chestiune.
a. Un povestitor dezvăluie secrete: Bârfitorul necredincios, vorbitorul necontrolat (un povestitor) iubește puterea și intriga dezvăluirii secretelor. Pentru ei, astfel de secrete sunt o formă de putere pe care o folosesc pentru propria lor avansare.
i. Un purtător de vorbe: „Sau, cel care umblă (de la un loc sau de la o persoană la alta, după cum este obiceiul acestora) spunând povești, făcându-și o treabă din a împrăștia rapoarte, dezvăluie secrete.” (Poole)
ii. „Nu este sigur să te apropii de acest om crud care se joacă cu fericirea semenilor săi. Căci, pe cât de ușor ne trădează o confidență despre un vecin, pe atât de ușor ne va trăda o confidență despre noi altcuiva.” (Bridges)
b. Cel care are un spirit credincios ascunde o chestiune: Bărbatul sau femeia înțeleaptă – cei cu un spirit credincios – știu că există un moment potrivit pentru a ascunde o chestiune. Există momente în care dragostea și înțelepciunea îndrumă spre intimitate.
Proverbe 11:14
Când nu este sfat, poporul cade;
Dar în mulțimea de sfătuitori este siguranță.
a. Unde nu este sfat, poporul cade: Oamenii au nevoie de conducere și îndrumare. Dumnezeu a dat sisteme și structuri de autoritate, iar cei din conducere trebuie să fie capabili să dea sfaturi înțelepte.
b. În mulțimea de sfătuitori este siguranță: Există o mare valoare și siguranță în a primi opinii și contribuții din partea mulțimii de consilieri. Niciun bărbat sau femeie nu are toate darurile și înțelepciunea, iar o multitudine de consilieri poate funcționa bine pentru a aduce mai multă înțelepciune și siguranță în decizii.
i. „Un lucru deosebit pe care creștinii primitivi îl rugau pentru împărat era ca Dumnezeu să-i trimită Senatum fidelem, un sfat credincios”. (Trapp)
Proverbe 11:15
Cel care este garant pentru un străin va suferi,
Dar cel care urăște să fie garant este sigur.
a. Cel care este garant pentru un străin va suferi: Să promiți să plătești datoriile unui străin înseamnă să inviți necazuri. Nu este niciodată o surpriză când cineva suferă din cauza unei astfel de promisiuni prostești.
b. Cel care urăște să fie un garant este sigur: Există siguranță în a fi responsabil doar pentru propriile datorii, pentru lucrurile pe care le controlează.
Proverbe 11:16
O femeie miloasă își păstrează onoarea,
dar bărbații nemiloși își păstrează bogățiile.
a. O femeie grațioasă își păstrează onoarea: Un semn al unei femei cu adevărat grațioase este faptul că ea poartă cu ea un sentiment de onoare și demnitate.
i. O femeie grațioasă: „Ebraică, o femeie cu har și favoare, adică una care, prin blândețea, modestia, prudența și alte virtuți, se face plăcută și amabilă înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor”. (Poole)
b. Oamenii necruțători păstrează bogățiile: Caracterul și onoarea sunt importante pentru femeia grațioasă, dar tot ce îi interesează pe cei nemiloși sunt bogățiile. Bogăția este zeul lor.
i. Unii sunt de părere că „oameni nemiloși” nu are un sens negativ în acest proverb și că el vorbește pur și simplu despre răsplata care vine pentru cei puternici. „Metoda acestui proverb este mai degrabă de comparație decât de contrast, ideea fiind că o „femeie grațioasă” va apăra onoarea cu aceeași tărie și perseverență cu care „bărbații violenți” sau „bărbații puternici”, așa cum avea Versiunea Autorizată, vor păstra bogățiile. Cuvântul ‘violent’ sugerează aici mai degrabă răul decât binele”. (Morgan)
Proverbe 11:17
Bărbatul milostiv face bine sufletului său,
dar cel care este crud își tulbură propriul trup.
a. Omul milostiv face bine pentru sufletul său: Cel care arată milă față de alții va fi miluit (2 Samuel 22:26), iar acest lucru este bun pentru suflet.
i. Omul milostiv: „Bunătatea despre care se vorbește este hesed, iubire statornică, ca a lui Dumnezeu”. (Kidner)
b. Cel care este crud își tulbură propriul trup: Cel care este nemilos și crud cu alții va descoperi că se tulbură pe sine însuși. Măsura pe care oamenii o folosesc pentru alții va fi măsurată și pentru ei (Matei 7:2).
i. „Cuvântul „necaz” poate aminti Iosua 7:25-26-Achan a tulburat pe Israel”. (Ross)
Proverbe 11:18
Omul rău face o lucrare înșelătoare,
dar cel care seamănă neprihănire va avea o răsplată sigură.
a. Omul rău face o lucrare înșelătoare: Când cineva lucrează cu înșelăciune și necinste, aceasta este o dovadă de răutate. Persoana înțeleaptă și cinstită știe că munca trebuie să fie făcută într-un mod marcat de onestitate și integritate.
b. Cel care seamănă neprihănire va avea o răsplată sigură: Cei care își fac lucrarea în neprihănire – marcată de onestitate și integritate – vor vedea răsplata sigură a muncii lor. Lucrarea lor neprihănită este ca o sămânță bună care a fost semănată.
Proverbe 11:19
Așa cum neprihănirea duce la viață,
tot așa și cel care urmărește răul îl urmărește până la propria moarte.
a. Așa cum neprihănirea duce la viață: Pentru Solomon, acesta era un fapt de la sine înțeles. Folosind aceeași logică, el ar fi putut scrie: „Așa cum soarele răsare la răsărit”. Calea neprihănirii este o cale spre viață.
b. Cel care urmărește răul îl urmărește până la propria moarte: Calea răului este, de asemenea, o cale, și ea duce la moarte. Mulți oameni sacrifică mult în urmărirea căii răului, dar singura lor răsplată este destinația morții.
i. Urmează răul: „Care îl urmează cu piciorul cald – cum l-a urmat Asael pe Abner; adică purtat cu totul după ea și care crede că va avea o mare captură din ea, care lucrează „toată necurăția cu lăcomie” .” . (Trapp)
Proverbe 11:20
Cei care au o inimă perversă sunt o urâciune pentru Domnul,
Dar cei fără vină în căile lor sunt desfătarea Lui.
a. Cei care au o inimă perversă sunt o urâciune pentru Domnul: Există un sens în care suntem victimele păcatului, dar există un alt sens, poate mai mare, în care suntem participanții și autorii voluntari ai păcatului. Dumnezeu are dreptate să considere inima perversă a omului ca fiind o urâciune înaintea Lui.
b. Cei ireproșabili în căile lor sunt plăcerea Lui: Bărbații și femeile Îl pot încânta pe Dumnezeu. Mai ales din perspectiva noului legământ, vedem căcei care sunt ireproșabili în căile lor sunt cei care au fost iertați și declarați neprihăniți datorită persoanei și lucrării lui Isus Hristos. Aceștia sunt cei care sunt desfătarea Lui, Dumnezeu se bucură de ei așa cum se bucură de propriul Său Fiu.
i. Putem spune că acest proverb face aluzie la transformarea pe care a promis-o noul legământ. „Proverbul cheamă la o transformare a afecțiunilor umane pentru a corespunde cu afecțiunile lui Dumnezeu. Cineva trebuie să fie sincer în inima sa și constant în calea sa. Nu se acordă niciun teren intermediar”. (Waltke)
Proverbe 11:21
Deși își unesc forțele, cei răi nu vor rămâne nepedepsiți;
Dar posteritatea celor neprihăniți va fi eliberată.
a. Deși își unesc forțele, cei răi nu vor rămâne nepedepsiți: În mod individual, omul nu este suficient de puternic pentru a se împotrivi lui Dumnezeu; în mod colectiv, nici omul nu este suficient de puternic pentru a se împotrivi lui Dumnezeu. Dumnezeu a judecat omenirea atunci când și-a unit forțele pentru a I se împotrivi lui Dumnezeu în zilele Turnului Babel (Geneza 11:1-9).
b. Dar posteritatea celor drepți va fi eliberată: Binecuvântarea lui Dumnezeu va fi asupra celor neprihăniți și asupra urmașilor lor (apostura lor).
Proverbe 11:22
Ca un inel de aur în botul unui porc,
Așa este o femeie frumoasă care nu are discreție.
a. Ca un inel de aur în botul unui porc: Solomon a folosit o imagine umoristică și absurdă a cuvântului. Nimeni nu s-ar gândi să pună un inel de aur în botul unui porc; podoaba nu se potrivește cu lucrul împodobit.
b. La fel și o femeie frumoasă, dar lipsită de discreție: Nu se potrivește să pui un inel de aur în botul unui porc; tot așa nu se potrivește nici o femeie frumoasă care nu are înțelepciunea sau stăpânirea de sine care marchează discreția. Puterea și influența frumuseții acelei femei nu sunt suficiente pentru a compensa nebunia ei.
i. Lipsit de discreție: „Cuvântul este literal „gust”; aceasta poate însemna gust fizic (Exodul 16:31), discreție intelectuală (1 Samuel 25:33-Abigail o avea) sau judecată etică (Psalmul 119:66). Aici, descrierea este, probabil, a unei femei fără sensibilitate morală, fără proprietate – lipsa de gust”. (Ross)
ii. „Observați că femeia a renunțat de fapt ladiscreție; este subînțeles un mod de viață imoral.” (Garrett)
iii. „Implică faptul că ea s-a transformat într-un animal grosolan în îmbrăcăminte, vorbire și comportament. De fapt, ea este mai rea decât un porc. Scroafa prin natura ei este hulpavă, dar această femeie „se dă la o parte” de la demnitatea ei. Ornamentele nepotrivite, în loc să-i pună în valoare frumusețea, o fac să pară nesăbuit de risipitoare, grotescă și respingătoare. În loc să câștige onoare prin darul ei natural, ea câștigă ridicolul (11:16). Proverbul îi instruiește pe tineri să acorde prioritate harului interior, nu frumuseții exterioare”. (Waltke)
iv. „Dacă gândul contrastului va fi dus un pic mai departe, se va recunoaște că porcul va distruge repede strălucirea aurului, și tot așa o femeie lipsită de discreție își va distruge cu siguranță propria frumusețe”. (Morgan)
Proverbe 11:23
Dorința celui neprihănit este numai bine,
Dar așteptarea celor răi este mânia.
a. Dorința celor neprihăniți este numai bine: Caracterul bun al unui bărbat sau al unei femei neprihănite se reflectă în dorințele lor. Ei doresc ceea ce este bun.
b. Așteptarea celor răi este mânia: Dorințele bune ale celor neprihăniți se vor împlini, iar ceea ce li se cuvine celor răi va veni la ei.
Proverbe 11:24
Există unul care împrăștie, dar crește mai mult;
Și există unul care reține mai mult decât este drept,
Dar duce la sărăcie.
a. Există unul care împrăștie, dar crește mai mult: Se referă la bărbatul sau femeia generoasă care împrăștie, dar nu în sensul unei distribuiri risipitoare. Aceasta este generozitatea biblică, care este ca împrăștierea semințelor (2 Corinteni 9:8-13) care va aduce mai târziu o mare recoltă (crește mai mult). Noi nu pierdem niciodată atunci când dăruim cu generozitate lui Dumnezeu și lucrării Sale.
b. Există cineva care reține mai mult decât este corect: A fi zgârcit și a reține mai mult decât este drept înseamnă a duce la sărăcie. Când suntem egoiști și lipsiți de generozitate cu ceea ce ne-a dat Dumnezeu, ar trebui să ne așteptăm ca Dumnezeu să ne acorde mai puțin – ceea ce duce în cele din urmă la sărăcie.
Proverbe 11:25
Sufletul generos va fi îmbogățit,
și cel care udă va fi și el udat.
a. Sufletul generos va fi îmbogățit: Dumnezeu a promis că va binecuvânta sufletul generos și o va face cu bogății în această lume, în cea viitoare sau în ambele.
i. Sufletul generos: „în ebraică, sufletul de binecuvântare; acel om care este o binecuvântare pentru ceilalți, care îi binecuvântează, adică le face bine, așa cum binecuvântarea este adesea folosită pentru un dar, cum ar fi Geneza 33:11 1 Samuel 25:27 2 Corinteni 9:5”. (Poole)
ii. Bogat este literalmente gras, și așa este tradus în versiunea King James (Sufletul liberal va fi făcut gras). „Mai ales în țările în care oamenii au puțin de mâncare, metafora „a fi îngrășat” conturează bogăție, abundență, satisfacție deplină și sănătate (cf. Deuteronom 31:20).” (Waltke)
b. Cel care udă va fi și el însuși udat: Când noi dăm, Dumnezeu știe cum să ne dea. Nu putem uda pe alții fără să fim udați noi înșine. Nu suntem niciodată perdanți pentru generozitatea noastră ghidată de Dumnezeu. Isus ne-a spus că este mai binecuvântat să dai decât să primești (Fapte 20:35).
i. „Dacă vreau să primesc apă, trebuie să dau apă. Deși pare un mod ciudat de a te servi pe tine însuți, te rog să îl încerci.” (Spurgeon)
ii. „Ministrul este împrospătat de propriul său mesaj de mântuire pentru poporul său. Învățătorul de la școala duminicală învață multe lecții valoroase în lucrarea de instruire. Fiecare dar spiritual, fiecare har activ, este sporit prin exercițiu, în timp ce eficiența lui se ofilește prin neglijență.” (Bridges)
Proverbe 11:26
Poporul îl va blestema pe cel care reține grâul,
dar binecuvântarea va fi pe capul celui care îl vinde.
a. Poporul îl va blestema pe cel care reține grâul: Aceasta îl are în vedere pe vânzătorul de cereale care refuză să vândă în speranța de a manipula piața și de a obține un preț mult mai mare mai târziu. Un astfel de bărbat sau o astfel de femeie egoistă nu numai că va fi combătut de Dumnezeu, dar va fi și blestemat de popor. Dumnezeu este un Dumnezeu remarcabil de generos; egoismul vine din natura căzută a omului.
i. „Comerciantul de cereale avea la dispoziție depozite mai mari, pe care, probabil, le putea reține în perioadele de penurie pentru a crește prețul.” (Waltke)
ii. Acest verset nu stabilește un preț reglementat pentru cereale, dar îl protejează pe cumpărător, avertizându-l pe vânzător de eventualele consecințe ale acțiunii sale. Oamenii îl vor blestema.
iii. Charles Spurgeon credea că acest lucru vorbește despre modul în care ar trebui să privim piețele și tranzacțiile financiare: „Legile care se amestecă între cumpărător și vânzător, între stăpân și muncitor, prin orice formă de lege, sunt gafe și neplăceri. Parlamentele și prinții s-au agățat de absurditatea învechită a reglementării prețurilor, dar Duhul Sfânt nu face nimic de acest fel. Toate încercările oamenilor de a controla prețul pâinii și al grâului sunt o pură nebunie, așa cum ar putea dovedi istoria Franței. Piața merge cel mai bine atunci când este lăsată în pace, și astfel, în textul nostru, nu există nicio lege promulgată și nicio amenințare de pedeapsă, cu excepția celei pe care natura lucrurilor o face inevitabilă. Dumnezeu cunoaște economia politică, fie că oamenii o cunosc sau nu, și lăsând mașinăria grosolană a reglementărilor polițienești, el pune infractorul sub o formă de legiferare care acționează de la sine și care este mult mai eficientă.”
b. Binecuvântarea va fi pe capul celui care o vinde: Cel care face binele oferind cereale și bunuri spre vânzare va fi binecuvântat de către comunitate. Acest proverb nu se referă la cineva care dăruiește cereale, ci pur și simplu la cineva care le vinde, punându-le la dispoziție la un preț corect și bun.
i. Principiul este atât spiritual, cât și practic. Când distribuim în loc să tezaurizăm, binecuvântarea va veni. Spurgeon a aplicat acest lucru la „distribuirea” Evangheliei în mișcarea misionară din secolul al XIX-lea și la binecuvântarea care a venit în biserici datorită acesteia. „Rețineți acest lucru, din ziua în care Fuller, Carey, Sutcliffe și alții s-au întâlnit pentru a trimite misionari în India, a început să răsară soarele unei treziri pline de har, care nu s-a terminat încă, căci oricât de rea ar fi starea bisericilor acum, totuși este o îmbunătățire minunată față de tot ce a fost înainte de epoca misiunilor…. Eu cred că neglijarea trimiterii cuvântului la păgâni a adus o plagă și un blestem asupra Bisericilor, care acum este în mod fericit înlăturat.”
Proverbe 11:27
Cel care caută cu sârguință binele găsește favoare,
dar necazul va veni la cel care caută răul.
a. Cel care caută cu sârguință binele găsește favoarea: Dumnezeu îl onorează pe cel care caută cu seriozitate binele, iar acela poate fi binecuvântat cu favoare înaintea lui Dumnezeu și printre oameni. Acest lucru este valabil mai ales atunci când binele căutat este Dumnezeu Însuși (Deuteronom 4:29, Matei 7:7).
b. Necazul va veni la cel care caută răul: Căutarea binelui aduce favoruri, dar căutarea răului aduce necazuri. Necazul este adesea pur și simplu găsirea răului pe care îl caută cineva.
i. Cel care caută răul: „Energia neîncetată a slujitorilor lui Satan în căutarea răului face de rușine indiferența noastră!”. (Bridges)
Proverbe 11:28
Cel care se încrede în bogățiile sale va cădea,
dar cel neprihănit va înflori ca frunza.
a. Cel care se încrede în bogățiile sale va cădea: Proverbele ne învață valoarea banilor și a bogăției, dar ne învață și să nu ne încredem niciodată în bogății. A ne pune încrederea în bogății înseamnă să ne invităm propria cădere.
i. „Bogățiile nu au fost niciodată adevărate pentru nimeni care s-a încrezut în ele”. (Trapp)
b. Cei neprihăniți vor înflori ca frunzele: Omul sau femeia neprihănită nu se încrede în bogății, ci în Dumnezeu. Acest lucru duce la o viață cu adevărat înfloritoare.
Proverbe 11:29
Cel care-și tulbură casa lui va moșteni vântul,
Și nebunul va fi robul celor înțelepți de inimă.
a. Cel care își tulbură propria casă va moșteni vântul: A aduce necazuri propriei familii înseamnă a pregăti un viitor plin de furtună și dificultăți. A moșteni vântul înseamnă a avea un viitor plin de furtună și necazuri.
i. „Acan, după care a fost numită Valea lui Acor (Iosua 7:26), oferă un exemplu clasic al proverbului. Nabal, prin acapararea egoistă a hranei și a apei pentru oamenii săi, a atârnat dezastrul asupra gospodăriei sale, dar Abigail, prin înțelepciunea ei, a salvat-o (1 Samuel 25:17, 33).” (Waltke)
b. Nebunul va fi slujitorul înțeleptului de inimă: Pentru că binecuvântarea lui Dumnezeu este asupra celor înțelepți, Dumnezeu îi va ridica pe cei înțelepți de inimă. Bărbatul sau femeia nebun(ă) trebuie să se aștepte să ajungă să lucreze pentru bărbatul sau femeia înțelept(ă).
Proverbe 11:30
Fructele celor neprihăniți sunt un pom al vieții,
Și cel care câștigă suflete este înțelept.
a. Rodul celor neprihăniți este un pom al vieții: O viață neprihănită dă roade și ea dă viață altora. Noul Testament va vorbi mai târziu despre roada Duhului în viața poporului lui Dumnezeu (Galateni 5:22-23, Efeseni 5:9). Aceasta este o roadă ca un pom de viață pentru alții. El aduce umbră și hrană celorlalți.
i. „Rodul celui neprihănit – adică viața lui – nu este un lucru fixat pe el, ci crește din el…. Căutați din ce în ce mai mult ca religia voastră să fie reală, adevărată, naturală, vitală – nu artificială, constrânsă, superficială, un lucru de vremuri, zile, locuri, o ciupercă produsă de entuziasm, o fermentație generată de întâlniri și stârnită de oratorie. Cu toții avem nevoie de o religie care poate trăi fie în sălbăticie, fie în mulțime; o religie care să se arate în orice fel de viață și în orice companie.” (Spurgeon)
b. Cel care câștigă suflete este înțelept: Unul dintre cele mai mari exerciții ale înțelepciunii este acela de a câștiga suflete pentru Dumnezeu și Împărăția Sa. Este nevoie de înțelepciune pentru a iubi, a dărui și a răspunde cu viclenie celor care încă nu au intrat în Împărăția lui Dumnezeu.
– Folosim cuvântul a câștiga în romantism; pentru a câștiga suflete, trebuie să le iubești.
– Folosim cuvântul a câștiga în război; pentru a câștiga suflete este o bătălie.
– Folosim cuvântul a câștiga în sport; pentru a câștiga suflete este o competiție.
i. „Dumnezeu însuși nu câștigă suflete fără înțelepciune, pentru că planul veșnic de mântuire a fost dictat de o judecată infailibilă, iar în fiecare linie a lui este aparentă o pricepere infinită…. Există la fel de multă înțelepciune care se vede în noua creație ca și în cea veche. Într-un păcătos salvat, se poate vedea la fel de mult din Dumnezeu ca într-un univers care se ridică din nimic.” (Spurgeon)
ii. Cel care câștigă suflete: „Evreu, care prinde suflete, așa cum un vânător de păsări prinde păsările; care își face un scop și o treabă și își folosește toată priceperea și sârguința sa, pentru a câștiga suflete pentru Dumnezeu și pentru a le smulge din capcana diavolului.” (Poole)
iii. „Expresia „a câștiga suflete (adică oameni)” poate însemna, totuși, și „a lua vieți”, atunci când contextul o cere (ca în 1 Împărați 19:4)….. Dar Vechiul Testament cunoaște metafora capturării oamenilor cu idei sau influențe… iar promisiunea ‘vei prinde oameni’ era de două ori mai potrivită dacă era menită să trezească ecouri ale acestui proverb.” (Kidner)
iv. „În textul nostru se subînțelege că există suflete care trebuie câștigate. Ah eu, toate sufletele oamenilor sunt pierdute prin natura lor.” (Spurgeon)
v. „‘Cel care câștigă suflete este înțelept’. Nu vă întreb cum a făcut acest lucru. El a cântat Evanghelia, iar vouă nu v-a plăcut, dar dacă a câștigat suflete a fost înțelept. Cei care câștigă suflete au toate căile lor, și dacă nu fac decât să câștige suflete, sunt înțelepți. Am să vă spun ce nu este înțelept și nu va fi considerat astfel în cele din urmă, și anume să umbli prin biserici fără să faci nimic tu însuți și să cârtești pe toți slujitorii folositori ai Domnului.” (Spurgeon)
Proverbe 11:31
Dacă cel neprihănit va fi răsplătit pe pământ,
cu cât mai mult cel nelegiuit și păcătos.
a. Dacă cei drepți vor fi răsplătiți pe pământ: Vedem că de multe ori bărbații și femeile neprihăniți ai lui Dumnezeu văd cel puțin ceva din răsplata neprihănirii lor în timp ce sunt încă pe pământ. O viață neprihănită este o viață binecuvântată.
b. Cu cât mai mult cei neevlavioși și păcătoși: Cei drepți își vor primi răsplata, și de multe ori pe acest pământ. Este sobru să ne gândim cu cât mai mult acest lucru este valabil pentru cei neevlavioși și păcătoși.
.