Context: Pythium insidiosum este un oomicete acvatic care cauzează îngroșarea segmentară severă a tractului gastrointestinal (GI) canin, ducând la pierderea în greutate, vărsături, diaree și moarte. Anterior, infecția la câini a fost observată în principal în sud-estul Statelor Unite.
Obiectiv: Să descriem constatările clinico-patologice și epidemiologice asociate cu pirozisul GI la 10 câini din California.
Metode: Câinii au fost identificați inițial pe baza constatărilor clinice de susținere și a histologiei de rutină. Pythioza a fost confirmată la fiecare câine cu cel puțin una dintre următoarele: serologie imunoblot, serologie prin testul imunoenzimatic, imunohistochimie și cultură urmată de reacția în lanț a polimerazei specifică speciei, secvențierea genei ARNr sau ambele.
Rezultate: Între septembrie 2003 și decembrie 2006, a fost confirmată pitioza GI la 1 câine din centrul Californiei și la 9 câini care au trăit pe o rază de 30 de mile de Davis, CA. Șapte din cei 8 câini pentru care au fost disponibile date de mediu au avut acces frecvent la câmpuri de orez inundate sau la alte surse de apă. Leziuni esofagiene au fost prezente la 2 din 10 câini. Rezultatele de laborator comune au inclus eozinofilie (7/9), hipoalbuminemie (9/9) și hiperglobulinemie (8/9). Timpul mediu de supraviețuire a fost de 26,5 zile (interval, 0-122 zile), iar boala a fost în cele din urmă fatală la toți cei 10 câini.
Concluzii și importanță clinică: Distribuția geografică a pirozisului s-a lărgit în ultimii ani pentru a include vestul Statelor Unite. Factorii care ar fi putut contribui la această schimbare includ practicile modificate de cultivare a orezului și irigarea peisajului. Medicii veterinari din California ar trebui să fie familiarizați cu caracteristicile clinico-patologice asociate cu pitioza gastrointestinală pentru a ajuta la diagnosticarea timpurie și la un tratament eficient.