Iodul este un mineral prezent pe scară largă în natură, iar cea mai mare parte se găsește în ocean, sub formă de iodură. Corpul uman are nevoie de iod și este necesar să îl includem în alimentație.
Contenutul de iod al majorității alimentelor și băuturilor este scăzut, deși în cele de origine marină se poate găsi în concentrații mai mari. Cantitatea de iod din alimente poate fi influențată de iodul utilizat la originea acestora; dacă acesta este adăugat în îngrășăminte sau în hrana pentru animale, conținutul de iod al produsului final va fi mai mare.
Deficiența de iod provoacă tulburări majore de sănătate, iar prevenirea apariției acesteia a fost o provocare majoră în secolul XX, iar iodarea sării este principala strategie folosită pentru a preveni deficitul de iod în populație.
Metabolismul iodului.
Când iodul este consumat, acesta este absorbit rapid în stomac și duoden. Iodul molecular (I2) este transportat prin difuzie facilitată, în timp ce forma de iodură este preluată de transportatori proteici din mucoasa gastrică. Acești transportatori sunt localizați în multe țesuturi consumatoare și concentratoare de iod. În mod normal, iodul din sânge are un timp de înjumătățire de zece ore, dar dacă glanda tiroidă este foarte activă acest timp scade.
La o persoană care consumă suficient iod pentru a-și satisface nevoile, aproximativ 30% din iodul prezent în organism este concentrat în țesutul și hormonii tiroidieni. Restul se găsește în diferite țesuturi, cum ar fi țesutul mamar, ochii sau mucoasa gastrică. Funcția în aceste țesuturi nu este cunoscută, cu excepția țesutului mamar, unde se știe că se stochează cantități de iod pentru a aproviziona un făt sau un copil în cantitate suficientă.
Hormonul de stimulare a tiroidei (TSH) acționează asupra tuturor proceselor care controlează sinteza și eliberarea hormonilor tiroidieni, în special triiodotirozina (T3) și tetraiodotirozina (T4) cu o multitudine de funcții în organism, în primul rând reglarea metabolismului bazal.
Boala de gușă.
Dacă cantitatea de iod din alimentație nu este suficientă, poate apărea o afecțiune numită gușă. Ca urmare a deficienței de iod, glanda tiroidă nu poate sintetiza cantitatea necesară de hormoni tiroidieni pentru a satisface nevoile organismului. Acest lucru determină o creștere a activității TSH, iar activitatea crescută determină glanda să crească, cu intenția de a putea produce suficient T4 și T3. Nivelurile scăzute de hormoni tiroidieni care apar în cazul deficitului de iod pot provoca boli autoimune ale tiroidei, pot opri ovulația la femei sau pot crește riscul de cancer tiroidian. Alte forme mai rare de gușă sunt cauzate de un exces de iod sau de o eliminare crescută a iodului din rinichi.
De la introducerea sării iodate și a suplimentelor alimentare cu iod, cazurile de gușă au scăzut în unele zone până aproape de dispariție.
La ce folosește?
Proprietățile de sănătate ale iodului sunt bine cunoscute și au fost recunoscute de ESFA (Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară).
Contribuie la producția normală de hormoni tiroidieni și la funcționarea normală a tiroidei.
Iodul este preluat din plasma sanguină de către glandele tiroide, oxidat și cuplat intramolecular cu radicalii tirozinei, formând tiroglobulina, care este proteina precursoare pentru hormonii triiodotironină (T3) și tetraiodotironină sau tiroxină (T4). Proteinele plasmatice T3 și T4 influențează multe procese din organism, cum ar fi producția de căldură și creșterea.
Metabolism energetic adecvat.
Iodul este necesar pentru buna funcționare a tiroidei, iar hormonii tiroidieni sunt responsabili pentru menținerea metabolismului energetic. Ei stimulează metabolismul oxidativ în aproape toate țesuturile, crescând producția de căldură.
Funcția cognitivă normală și funcția sistemului nervos.
Hormonii tiroidieni sunt esențiali pentru procesul de mielinizare și pentru o bună funcționare cognitivă și neuronală. Dacă hormonii tiroidieni sunt deficitari în timpul dezvoltării fetale sau la începutul vieții, pot apărea leziuni ale creierului, cum ar fi anomalii neurologice sau retard mental.
Îngrijirea și întreținerea pielii.
Iodul contribuie la întreținerea normală a pielii.
Alte funcții.
Câteva studii au atribuit iodului o posibilă funcție antioxidantă, pe baza capacității sale de a acționa ca donator de electroni în prezența peroxidului de hidrogen, a peroxidazei și a unor acizi grași polinesaturați, ceea ce poate reduce deteriorarea radicalilor liberi.
Doza
ADR (doza zilnică recomandată) și RDA (doza zilnică recomandată) pentru iod este de 150 ?g/d. De asemenea, este în conformitate cu recomandarea OMS conform căreia cantitatea zilnică de iod este de 150 ?g/d atât pentru bărbați, cât și pentru femei, cu condiția să nu fie însărcinate sau să alăpteze. Necesarul de iod în timpul sarcinii este mai mare din cauza creșterii producției de T4 și a necesității de a transfera iod către făt. OMS recomandă ca cantitatea zilnică de iod pentru femeile însărcinate să fie de 250 ?g/d.
Precauții
Aportul de iod în limitele cantităților recomandate este considerat sigur pentru populația generală. Deși poate provoca unele efecte secundare la unele persoane, cele mai frecvente sunt greața, durerile de stomac, durerile de cap, gustul metalic sau diareea.
Este important să nu luați iod în cantități mari atunci când luați medicamente pentru o tiroidă hiperactivă.
Este important să nu luați iod în cantități mari atunci când luați medicamente pentru o tiroidă hiperactivă.
Este important să nu luați iod în cantități mari atunci când luați medicamente pentru o tiroidă hiperactivă.