Părinții Bisericii despre Extra Ecclesiam Nulla Salus

Să examinăm modul în care „Biserica de-a lungul secolelor” a explicat dogma Extra Ecclesiam Nulla Salus. Acest studiu nu numai că ne va oferi „contextul întregii învățături a Bisericii în această privință”, dar ne va permite, de asemenea, să identificăm cu precizie momentul exact în care revizioniștii au început „să o explice” în mod diferit.

Cele ce urmează sunt prezentate în ordine cronologică, astfel încât să se poată arăta clar continuitatea înțelegerii dogmei de către Biserică. (În interesul spațiului, dăm doar referințe generale ale surselor.)

În primul rând, vom asculta de la unii dintre Părinții și Doctorii Bisericii, precum și de la diverși sfinți:

Sfântul Irineu (mort în anul 202 d.Hr.): ” este intrarea în viață; toate celelalte sunt hoți și tâlhari. Din acest motiv suntem obligați să le evităm… Auzim că se declară despre necredincioșii și orbii acestei lumi că nu vor moșteni lumea vieții care va veni… Împotriviți-le în apărarea singurei credințe adevărate și dătătoare de viață, pe care Biserica a primit-o de la Apostoli și a împărtășit-o fiilor ei”. (Împotriva ereziilor, Cartea a III-a)

Origen (mort în anul 254 d.Hr.): „Nimeni să nu se înșele pe sine însuși. În afara acestei case, adică în afara Bisericii, nimeni nu se mântuiește”. (In Iesu Nave homiliae)

Sfântul Ciprian (mort în anul 258 d.Hr.): „Cel care a întors spatele Bisericii lui Hristos nu va ajunge la răsplata lui Hristos; el este un străin, un monden, un dușman. Nu-l poți avea pe Dumnezeu ca Tată, dacă nu ai Biserica ca mamă. Domnul nostru ne avertizează când spune: „cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu adună cu Mine se risipește”. Oricine rupe pacea și armonia lui Hristos acționează împotriva lui Hristos; oricine se adună în altă parte decât în Biserică risipește Biserica lui Hristos”. (Unitatea Bisericii Catolice)

„Cine nu ține această unitate, nu ține legea lui Dumnezeu, nu ține credința Tatălui și a Fiului, nu ține viața și mântuirea”. (Patrologiae Cursus Completus: Latina, Părintele Migne)

„Nu, chiar dacă ar suferi moartea pentru mărturisirea Numelui, vina unor astfel de oameni nu este înlăturată nici măcar prin sângele lor… Nu poate fi martir cel care nu este în Biserică.” (Scriitori creștini antici)

Episcopul Firmilean (mort în anul 269 d.Hr.): „Care este măreția greșelii sale și care este profunzimea orbirii sale, cine spune că iertarea păcatelor poate fi acordată în sinagogile ereticilor și nu stăruie pe temelia Bisericii celei unice”. (Părinții Anti-Niceni)

Lactantius (mort în anul 310 d.Hr.): „Numai Biserica Catolică este cea care păstrează adevăratul cult. Aceasta este izvorul adevărului, aceasta este locuința credinței, aceasta este templul lui Dumnezeu; în care dacă cineva nu va intra sau din care dacă cineva va ieși, este străin de speranța vieții și a mântuirii veșnice.” (Institutele divine)

Sfântul Chiril al Ierusalimului (mort în anul 386 d.Hr.): „Detestați pe toți ereticii… nu luați în seamă vorbăria lor frumoasă sau umilința lor batjocoritoare; căci ei sunt șerpi, o „cloșcă de vipere”. Amintiți-vă că, atunci când Iuda a spus ‘Ave Rabi’, salutul a fost un act de trădare. Nu vă lăsați înșelați de sărut, ci feriți-vă de venin. De aceea, urâți astfel de oameni și feriți-vă de blasfematorii Duhului Sfânt, pentru care nu există iertare. Căci ce părtășie aveți cu oameni fără speranță. Să spunem cu încredere lui Dumnezeu cu privire la toți ereticii: „Oare nu i-am urât, Doamne, pe cei ce Te-au urât pe Tine și nu m-am tânguit din pricina vrăjmașilor Tăi?”. Căci există o vrăjmășie care este lăudabilă, după cum este scris: ‘Voi pune vrăjmășie între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei’. Prietenia cu șarpele produce vrăjmășie cu Dumnezeu și moarte. Să ne ferim de cei de care Dumnezeu se îndepărtează”. (Părinții Bisericii)

Sfântul Ambrozie (mort în anul 397 d.Hr.): „Așadar, unde este Petru, acolo este Biserica. Unde este Biserica, acolo nu este moartea, ci viața veșnică. …Deși mulți se numesc creștini, ei uzurpă numele și nu au răsplata”. (Părinții Bisericii )

Episcopul Niceta de Remesiana (mort în anul 415 d.Hr.): „El este Calea pe care călătorim spre mântuirea noastră; Adevărul, pentru că El respinge ceea ce este fals; Viața, pentru că El distruge moartea. …Toți cei care, de la începutul lumii, au fost, sunt sau vor fi îndreptățiți – fie că sunt patriarhi, ca Avraam, Isaac și Iacob, fie că sunt profeți, fie că sunt apostoli, fie că sunt martiri, fie că sunt alții – alcătuiesc o singură Biserică, pentru că sunt sfințiți prin aceeași credință și mod de viață, însemnați cu un singur Duh, făcuți într-un singur trup al cărui Cap, după cum ni se spune, este Hristos. Eu merg mai departe. Îngerii, virtuțile și puterile din ceruri sunt co-membri în această unică Biserică, pentru că, așa cum ne învață Apostolul, în Hristos „toate lucrurile, fie pe pământ, fie în ceruri, au fost împăcate”. Trebuie să credeți, așadar, că în această unică Biserică sunteți adunați în Comuniunea Sfinților. Trebuie să știți că aceasta este singura Biserică Catolică stabilită în întreaga lume și cu ea trebuie să rămâneți în comuniune de nezdruncinat. Există, într-adevăr, alte așa-zise „biserici” cu care nu puteți avea nicio comuniune. …Aceste ‘biserici’ încetează să mai fie sfinte, pentru că au fost înșelate de doctrinele diavolului să creadă și să se comporte diferit de ceea ce a poruncit Hristos și de tradiția apostolilor.” (Părinții Bisericii)

Sfântul Ieronim (mort în anul 420 d.Hr.): „Așa cum nu urmez niciun conducător în afară de Hristos, tot așa nu comunic cu nimeni altcineva în afară de binecuvântarea voastră, adică cu Scaunul lui Petru. Căci aceasta, știu, este stânca pe care este construită Biserica. …Aceasta este arca lui Noe și cine nu se găsește în ea va pieri atunci când va domni potopul. …Iar în ceea ce-i privește pe eretici, nu i-am cruțat niciodată; dimpotrivă, am avut grijă în toate modurile posibile ca dușmanii Bisericii să fie și dușmanii mei.” (Manual de patrologie și istorie a teologiei)

Sfântul Augustin (mort în anul 430 d.Hr.): „Nici un om nu poate găsi mântuirea decât în Biserica Catolică. În afara Bisericii Catolice, cineva poate avea totul în afară de mântuire. Se poate avea cinste, se pot avea sacramentele, se poate cânta aleluia, se poate răspunde amin, se poate avea credință în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și se poate și propovădui, dar niciodată nu se poate găsi mântuirea decât în Biserica Catolică.” (Sermo ad Caesariensis Ecclesia plebem)

Sfântul Fulgentius (mort în anul 533 d.Hr.): „Cel mai ferm susține și nu se îndoiește niciodată că nu numai păgânii, ci și toți evreii, toți ereticii și toți schismaticii care termină această viață în afara Bisericii Catolice, vor merge în focul veșnic pregătit pentru diavol și îngerii săi.” (Enchiridion Patristicum)

Sfântul Beda Venerabilul (mort în anul 735 d.Hr.): „Așa cum toți cei din interiorul arcei au fost salvați și toți cei din afara ei au fost duși departe când a venit potopul, tot așa, când toți cei care sunt predestinați la viața veșnică vor fi intrat în Biserică, va veni sfârșitul lumii și vor pieri toți cei care vor fi găsiți în afara ei.” (Hexaemeron)

Sfântul Toma de Aquino (mort în anul 1274 d.Hr.): „Nu există nici o intrare în mântuire în afara Bisericii, așa cum în timpul potopului nu era nimeni în afara chivotului, care desemnează Biserica”. (Summa Theologiae)

Sfântul Petru Canisius (mort în anul 1597 d.Hr.): „În afara acestei comuniuni – ca și în afara arcei lui Noe – nu există absolut nici o mântuire pentru muritori: nici pentru evreii sau păgânii care nu au primit niciodată credința Bisericii, nici pentru ereticii care, după ce au primit-o, au corupt-o; nici pentru cei excomunicați sau pentru cei care, din orice altă cauză gravă, merită să fie îndepărtați și separați de trupul Bisericii ca niște membri pernicioși… căci regula lui Ciprian și Augustin este sigură: nu-l va avea pe Dumnezeu ca Tată pe cel care nu va avea Biserica ca mamă.” (Catechismi Latini et Germanici)

Sfântul Robert Bellarmine (mort în 1621 d.Hr.): „În afara Bisericii nu există mântuire… de aceea în simbol unim Biserica cu iertarea păcatelor: „Cred în Sfânta Biserică Catolică, în comuniunea Sfinților, în iertarea păcatelor”… Din acest motiv Biserica este comparată cu arca lui Noe, pentru că așa cum în timpul potopului au pierit toți cei care nu erau în arcă, tot așa și acum pier cei care nu sunt în Biserică.” (De Sacramento Baptismi)

Această listă nu este exhaustivă, dar ideea noastră este clară. Este clar că, de-a lungul istoriei sale de 2000 de ani, Biserica a învățat în mod constant și consecvent că, dacă un om nu acceptă credința lui Hristos și nu intră în Biserica Sa și nu se supune autorității Pontifului Roman, el nu poate fi mântuit. Limbajul folosit pentru a exprima această doctrină a fost întotdeauna simplu, direct și fără echivoc – fără „dacă”-uri, „și”-uri sau „dar”-uri. Acesta este adevăratul „context al întregii învățături a Bisericii pe această temă” de-a lungul secolelor.