Pădure bătrână în Parcul Național Biogradska Gora, Muntenegru.
„Prin ochii noștri, universul se percepe pe sine. Prin urechile noastre, universul își ascultă armoniile. Noi suntem martorii prin care universul devine conștient de gloria sa, de măreția sa.” – Alan Watts
„Tu nu ești ÎN univers, tu EȘTI universul, o parte intrinsecă a lui. În ultimă instanță, nu sunteți o persoană, ci un punct focal în care universul devine conștient de el însuși. Ce miracol uimitor!”. – Eckhart Tolle
Responsabilitatea noastră încă de la creație
Înțelepciunea antică susține că oamenii au fost creați pentru a fi îngrijitorii Pământului. Am fost plasați aici, pe această planetă, pentru a avea grijă de plantele și animalele sale, pentru a-i proteja frumusețea naturală, pentru a arăta respect și recunoștință pentru toată abundența pe care Pământul ne-o oferă în fiecare zi.
Științii descoperă acum că totul în Univers vibrează la o frecvență sau alta. Asta include și ființele umane. Gândiți-vă la bătăile inimii voastre, la respirația voastră, la ciclurile voastre de veghe și de somn. Acestea sunt vibrații. Toate lucrurile vibrează diferit, așa că s-ar putea să nu putem simți vibrațiile unei pietre sau ale unui copac la fel de ușor cum putem simți ritmurile naturale ale altor creaturi asemănătoare cu noi: Bătăile inimii unui câine, pasul unui cal în galop, bâzâitul unei albine.
Înțelepciunea antică, precum și multe populații indigene de astăzi, stau mărturie a faptului că până și obiectele inanimate au energie vibrațională. Chiar și descoperirile științifice moderne, cum ar fi teoria superstringilor, susțin ideea că vibrațiile se află în centrul întregii existențe. Vibrațiile există, dar în cultura modernă nu suntem învățați să ne perfecționăm simțurile care pot detecta acest tip de energie. Și astfel, pentru cei mai mulți dintre noi, ea trece neobservată. Dar dacă ne oprim și ne gândim pentru un minut, putem începe să recunoaștem fluxul și refluxul lumii naturale din jurul nostru. Florile care se deschid și se închid, ciclurile de naștere și moarte, mareele, migrația păsărilor, modelele meteorologice care trec de la soare la ploaie și din nou la soare, anotimpurile, orbita Pământului în jurul Soarelui, chiar și expansiunea și contracția universului – toate acestea sunt vibrații, la scări mai mici sau mai mari.
Arkan Lushwala, în cartea sa The Time of the Black Jaguar, afirmă: „cu misiunea de a avea grijă de restul Creației prin puterea inimii lor și capacitatea lor de a produce vibrații rafinate. … Păstrarea acestei amintiri vii în inima lor și semnarea ei către tot ceea ce trăiește a devenit darul lor, misiunea lor și fundamentul unui frumos mod de viață.”
Oamenilor le-a fost dată responsabilitatea tuturor vibrațiilor de pe Pământ. A fost onoarea și sarcina noastră să menținem literalmente Universul vibrând cu forța sa vitală esențială.
Cum au avut grijă strămoșii noștri de Univers
Oamenii antici au simțit (și mulți indigeni simt și astăzi) o responsabilitate arzătoare de a-și arăta respectul, onoarea și recunoștința față de Natură, față de Univers și față de Mama Pământ care le-a dat viață. Și astfel au creat ritualuri care implicau cântece, dansuri, aprinderea focurilor și diferite tipuri de rugăciuni. Aceste activități au ridicat vibrația Pământului și a întregii vieți. Acțiunile lor, desfășurate cu multă dragoste și recunoștință în inimile lor, au întărit și consolidat forțele naturii din jurul lor. La rândul lor, Pământul și Universul i-au protejat și sprijinit pe oameni, împărtășind cu ei marea abundență a existenței.
„Este cunoscut în mod obișnuit de către indigeni că vibrațiile de înaltă frecvență activează conștiința, hrănesc ceea ce este înfometat sau slab, vindecă ceea ce este bolnav și invită cele mai luminoase forțe ale naturii.”
– Arkan Lushwala
Câteva culturi au reflectat, de asemenea, această responsabilitate în clădirile și locurile lor sacre.
Anticii egipteni au construit piramide masive, a căror construcție era practic imposibilă pe baza tehnologiei din vremea lor. Aceste clădiri erau aliniate cu constelațiile și denumite după lumina strălucitoare a soarelui. Lushwala teoretizează că oamenii care au proiectat piramidele egiptene, precum și templele antice din Guatemala, Peru, Mexic și alte locuri creau „oglinzi sacre pentru a produce și a împărtăși în mod liber vibrații de înaltă frecvență.”
„Ei au construit o lume pe Pământ care era ca o oglindă în care dansul cosmic se putea reflecta și rezona, și unde toate ființele puteau primi hrana acestei vibrații.”
– Arkan Lushwala
Și astfel, știm din înțelepciunea acestor oameni care au trăit cu mii de ani în urmă, că noi, ca ființe umane de pe Pământ, împărtășim o responsabilitate intrinsecă de a proteja și de a avea grijă de pământ.
Noi eșuăm în calitate de îngrijitori
Dar astăzi, din cauza unei economii globale conduse de bogăție și lăcomie, oamenii distrug mediul înconjurător și, odată cu el, echilibrul natural de a da și a primi între om și natură. În general, la nivel mondial, luăm de la Pământ mult mai mult decât îi dăm înapoi prin respect și iubire.
În același timp, culturile indigene ale lumii – grupurile care dețin înțelepciunea străveche și, în multe cazuri, încă mai practică ritualurile străvechi de vindecare de care este atât de mare nevoie – sunt pe cale de dispariție. De exemplu, National Geographic afirmă că 20% din pădurea tropicală amazoniană a fost defrișată în ultimii 50 de ani. Zonele care sunt defrișate includ teritoriul strămoșesc al multor comunități indigene care depind în întregime de mediul înconjurător pentru hrană, apă, medicamente și pentru sănătatea și bunăstarea lor generală. Pe măsură ce popoarele indigene sunt din ce în ce mai amenințate, populațiile lor scad, iar tradițiile lor se diluează pe măsură ce sunt expuse la lumea modernă. Tinerii lor pot schimba limba, cântecele și rugăciunile tradiționale cu o educație modernă și capacitatea de a vorbi spaniola sau engleza. Și pe măsură ce generațiile mai în vârstă se sting, lumi de cunoștințe străvechi se pierd sau sunt abandonate.
Ce se întâmplă pe măsură ce aceste ritualuri importante se pierd? Care este efectul asupra Universului atunci când rămân din ce în ce mai puțini oameni care cunosc modalitățile străvechi de a cânta și dansa pentru a onora pământul pe care pășim și animalele și plantele care ne asigură hrana?
Este această schimbare în centrul a ceea ce se întâmplă acum cu Pământul?
Arkan spune că „Atunci când uităm să hrănim formele de viață care ne hrănesc pe noi, toate ființele se descompun și își pierd strălucirea. Omenirea a consumat milioane de tone de resurse luate de pe planetă în ultimele decenii… Nu există nicio practică sau tradiție consecventă folosită pentru a compensa Pământul pentru tot ceea ce este luat de la ea.”
Ce putem face pentru a ne reconecta cu Pământul și a restabili vibrația strălucitoare a întregii vieți, pentru a reda puterea lumii noastre, când oamenii au luat deja atât de mult? Pentru că dacă putem găsi o modalitate de a da înapoi Pământului, atunci ea va avea cu siguranță mai multă abundență pe care să o împartă cu noi, iar oamenii pot trăi într-o prosperitate crescută (bogăție a minții, a trupului și a inimii), în loc să fie prinși în războaie nesfârșite, lăcomie și frică, așa cum se întâmplă în prezent în mare parte a lumii.
Responsabilitatea noastră astăzi
Activismul evoluționist este o mișcare în creștere bazată pe ideea că noi, ca oameni, suntem conștienți de evoluție și de locul nostru în cercul vieții. Noi suntem universul care devine conștient de el însuși. Înțelepciunea străveche ne spune că am fost meniți să avem grijă de Pământ și, astfel, conștiința noastră ne îndreaptă spre o responsabilitate extraordinară de a crea o lume mai bună pentru toate ființele.
Bill Twist, co-fondator și director executiv al Alianței Pachamama, făcând referire la regretatul ecoteolog Thomas Berry, afirmă:
„Thomas Berry spune că marea lucrare cu care ne confruntăm în acest moment al evoluției este ca specia noastră să facă tranziția de la a fi o prezență distructivă pe planetă la o relație om-pământ care să se îmbunătățească reciproc.
… Pentru a ne angaja cu adevărat în chestiunile legate de crearea unei relații om-pământ care să se îmbunătățească reciproc, va fi nevoie de o îndrăzneală extraordinară, de o îndrăzneală extraordinară, de un angajament extraordinar pentru a ajunge la miezul a ceea ce trebuie angajat.”
În prezent, la nivel mondial, grupurile care pledează pentru o schimbare socială transformațională au deja un impact semnificativ asupra lumii noastre. Mișcări precum Buen Vivir și Deep Ecology fac apel la o schimbare de la paradigma actuală la una de respect pentru natură; o trecere de la consum și consumerism la o viziune mai holistică a locului pe care oamenii îl ocupă pe Pământ.
În încheiere, luați în considerare acest poem de la poporul Teton Sioux, care exprimă frumos relația lor străveche cu pământul.
Iubirea pământului
Bătrânii au ajuns să iubească literalmente pământul, și se așezau sau se întindeau pe pământ cu sentimentul de a fi aproape de o putere maternă. Era bine pentru piele să atingă pământul, iar bătrânilor le plăcea să își scoată mocasinii și să meargă cu picioarele goale pe pământul sacru.
Tipisurile lor erau construite pe pământ, iar altarele lor erau făcute din pământ. Păsările care zburau în aer veneau să se odihnească pe pământ, iar acesta era ultimul loc de ședere al tuturor lucrurilor care trăiau și creșteau.
Sufletul era liniștitor, întăritor, purificator și vindecător. Acesta este motivul pentru care bătrânul indian încă stă pe pământ în loc să se proptească și să se îndepărteze de forțele sale dătătoare de viață. Pentru el, a se așeza sau a se culca pe pământ înseamnă a putea gândi mai profund și a simți mai acut.
El poate vedea mai clar în misterele vieții și se poate apropia mai mult în rudenie cu alte vieți din jurul său.– Șeful Luther Standing Bear, Teton Sioux, născut în 1868
.