NEWS

Piesele romantice ale lui William Shakespeare

Canonul de piese al lui Shakespeare poate fi împărțit în linii mari în patru genuri de bază: tragedii, comedii, istorii și romane. La șapte ani după moartea lui Shakespeare, John Heminges și Henry Condell au publicat Primul Folio, prima colecție publicată a pieselor lui Shakespeare. Titlul oficial al Primului Folio tipărit pe pagina de titlu a colecției este „Mr. William Shakespeare’s Comedies, Histories, & Tragedies”. Această colecție a fost prima dată când operele lui Shakespeare au fost grupate pe genuri.

De la publicarea Primului Folio, interpretările pieselor lui Shakespeare au evoluat. Noile interpretări și analize ale pieselor au dus la crearea unei a patra categorii pentru cele câteva piese de Shakespeare care nu par să se încadreze în totalitate în tiparul arhetipal tradițional al unei tragedii sau în cel al unei comedii – romanele.

Piesele romantice ale lui Shakespeare sunt un amestec de tragedie și comedie. Marca unei tragedii shakespeariene este că piesa se termină cu mai multe morți, pe scenă și în afara ei, în timp ce comediile shakespeariene se termină în mod caracteristic prin căsătorii. Romanele încep de obicei ca niște tragedii, dar nu se termină așa. Din acest motiv, romanele sunt adesea denumite „tragi-comedii”. Piesele de teatru care se încadrează în această categorie particulară includ:

– Pericle (scrisă în 1608)

– Cymbeline (scrisă în 1610)

– Poveste de iarnă (scrisă în 1611)

– Furtuna (scrisă în 1611)

Este interesant de observat că Shakespeare a început să scrie aceste romane spre sfârșitul carierei sale și spre sfârșitul vieții sale, deoarece aceste piese se concentrează foarte mult pe efectele trecutului asupra prezentului. Aceste piese sunt impregnate de un ton melancolic, iar acțiunea piesei tinde să se concentreze pe remedierea unei nedreptăți din trecut. Iertarea ocupă un loc central în finalurile pieselor romantice. Deși nu toate nedreptățile comise pe parcursul piesei sunt îndreptate, o mare parte din ceea ce este rupt este reparat.

Piesele de dragoste au o abordare mai lejeră a timpului decât comediile, tragediile și istoriile lui Shakespeare. În Furtuna, Shakespeare explorează modul în care timpul funcționează în povestirea narativă, aderând la ceea ce este cunoscut sub numele de Unitatea Timpului – adică faptul că toată acțiunea din piesă are loc în același interval de timp necesar pentru ca piesa să își urmeze cursul. Dimpotrivă, în Poveste de iarnă, timpul apare pe scenă ca personaj pentru a acoperi un decalaj de șaisprezece ani în narațiune. Reflecția joacă un rol cheie în aceste piese, deoarece personajele se confruntă cu evenimentele din trecut și pornesc într-o călătorie fizică sau emoțională spre un loc de pace și reconciliere. La sfârșitul unei piese de dragoste, personajele supraviețuitoare s-au schimbat și s-au maturizat.

Elementele de magie și fantezie joacă roluri semnificative în piesele de dragoste. Aceste elemente contribuie la un cadru ambiguu și mistic pentru fiecare dintre piese – niciuna dintre piesele romantice nu se desfășoară strict pe tărâmul unei realități familiare. Elementele de magie și mister completează transformările pe care personajele le fac de-a lungul piesei.

Citește mai multe din Ghidul de audiență pentru Poveste de iarnă.

Experimentați cea mai magică poveste de dragoste a lui Shakespeare obținând bilete pentru Poveste de iarnă astăzi!