David Paul Morris/Bloomberg NewsSteve Jobs, unul dintre fondatorii Apple, s-a concentrat pe munca sa pentru a îmbunătăți viața a milioane de oameni prin intermediul tehnologiei. Steve Jobs este un geniu. El este un inovator. Un vizionar. Este probabil cel mai iubit miliardar din lume.
În mod surprinzător, există un lucru pe care domnul Jobs nu îl este, cel puțin nu încă: un filantrop proeminent.
În ciuda faptului că a acumulat o avere estimată la 8,3 miliarde de dolari prin deținerile sale la Apple și o participație de 7,4 la sută la Disney (prin vânzarea Pixar), nu există nicio înregistrare publică a domnului Jobs care să dea bani în scopuri caritabile. El nu este membru al Giving Pledge, organizația fondată de Warren E. Buffett și Bill Gates pentru a convinge cele mai bogate familii din țară să se angajeze să doneze cel puțin jumătate din averile lor. (A refuzat să participe, potrivit unor persoane informate despre acest lucru.) Nici nu există o aripă de spital sau o clădire academică cu numele său pe ea.
Nimic din toate acestea nu este menit să îl judece pe domnul Jobs. Am fost mult timp un mare admirator al domnului Jobs și îl consider da Vinci al timpului nostru. Înainte de a scrie această rubrică, am avut rezerve chiar și în legătură cu ridicarea acestei probleme, având în vedere starea sa de sănătate precară și, sincer, din cauza impactului pozitiv enorm pe care produsele sale l-au avut prin îmbunătățirea vieții a milioane de oameni prin intermediul tehnologiei.
Și, desigur, este foarte posibil ca dl Jobs, care a preferat întotdeauna să rămână privat, să fi donat bani în mod anonim sau să fi elaborat un plan pentru a-și dona averea la moartea sa. (S-a speculat mult timp că o donație anonimă de 150 de milioane de dolari către Helen Diller Family Comprehensive Cancer Center de la Universitatea din California, San Francisco, ar fi putut proveni de la domnul Jobs). Soția sa, Laurene Powell Jobs, face parte din consiliile de administrație ale Teach for America și New Schools Venture Fund, printre altele, și se presupune că donează bani acestor organizații, deși nici ea și nici soțul ei nu sunt enumerați printre marii donatori ai acestora.
Dar lipsa de filantropie publică a dlui. Jobs – despre care se șoptește de mult timp, dar rareori se spune cu voce tare – ridică unele întrebări importante cu privire la modul în care publicul privește afacerile și oamenii de afaceri, într-o perioadă în care unii „milionari și miliardari” sunt criticați pentru că nu dau suficient înapoi, în timp ce alții, cum ar fi dl Jobs, sunt lăudați.
Un purtător de cuvânt al Apple a refuzat să comenteze.
În mod clar, dl Jobs nu a râvnit niciodată la bani de dragul banilor și nu a fost niciodată ostentativ cu averea sa. El a luat un salariu de 1 dolar pe an de la Apple înainte de a demisiona din funcția de director executiv săptămâna trecută, deși opțiunile sale de acțiuni i-au adus miliarde de dolari. Într-un interviu acordat în 1985 revistei Playboy, el a spus despre bogăția sa: „Știți, principala mea reacție la chestia asta cu banii este că este amuzantă, toată atenția acordată, pentru că nu este nici pe departe cel mai perspicace sau valoros lucru care mi s-a întâmplat.”
Ceea ce face ca lipsa sa de donații publice să fie cu atât mai curioasă. La un moment dat în viața sa, domnul Jobs a petrecut în mod clar timp gândindu-se la filantropie. În 1986, după ce a părăsit Apple și a fondat NeXT, a înființat Fundația Steven P. Jobs. Dar a închis-o puțin peste un an mai târziu. Mark Vermilion, pe care dl Jobs l-a angajat de la Apple pentru a conduce fundația, a declarat într-un interviu: „Este clar că nu a avut timp”. Dl Vermilion a spus că dl Jobs era interesat să finanțeze programe care implicau nutriția și vegetarianismul, în timp ce dl Vermilion l-a împins spre antreprenoriatul social. „Nu știu dacă a fost din cauza incapacității mele de a-l entuziasma”, a spus el. „Nu-l pot critica pe Steve.”
Doi dintre prietenii săi apropiați, ambii au refuzat să fie citați pe nume, mi-au spus că domnul Jobs le-a spus în ultimii ani, pe măsură ce averea sa a crescut vertiginos, că ar putea face mai mult bine concentrându-și energia pe continuarea extinderii Apple decât pe filantropie, mai ales de când s-a îmbolnăvit. „S-a concentrat pe două lucruri – construirea echipei de la Apple și pe familia sa”, a spus un alt prieten. „Aceasta este moștenirea lui. Orice altceva este o distragere a atenției.”
Cu toate acestea, cu nu multe excepții, majoritatea miliardarilor americani s-au ocupat de filantropie în mod public și au contribuit la inspirarea generațiilor viitoare de donații caritabile. Iar cei care nu au făcut-o au fost, de obicei, supuși unui control amănunțit.
Înainte ca Bill Gates să decidă să se concentreze asupra Fundației Bill și Melinda Gates pentru a dona întreaga lor avere, el a fost adesea prezentat ca un monopolist lacom. În mod similar, criticii domnului Buffett au aruncat uneori săgeți la adresa acestuia înainte ca acesta să-și anunțe planul de a dona cea mai mare parte a averii sale, folosind fundația prietenului său Bill Gates pentru a aloca banii. Chiar și după ce și-a anunțat planurile filantropice, dl Buffett a fost criticat pentru că nu și-a donat banii mai devreme sau pentru că nu și-a dedicat mai multă energie pentru a-i dona el însuși.
„A donat 2 cenți și jumătate în primii 70 și ceva de ani din viața sa. Nu a donat nimic și apoi, dintr-o singură lovitură, și-a donat aproape toți banii, în mod nechibzuit, unui singur tip”, a declarat Michael Steinhardt, manager de fonduri speculative și filantrop, într-o izbucnire oarecum surprinzătoare la CNBC, la începutul acestui an. (Domnul Steinhardt îi poartă de mult timp o ranchiună inexplicabilă domnului Buffett.)
Un alt miliardar, Sam Walton, fondatorul Wal-Mart Stores, nu a înființat Walton Family Foundation până la vârsta de 69 de ani, cu doar cinci ani înainte de moartea sa. În autobiografia sa, domnul Walton și-a exprimat reticențele față de programele formale de caritate. „Niciodată nu am fost înclinați să dăm o cursă gratuită oricărui străin care nu merită”. De asemenea, a fost reticent ca Wal-Mart însuși să dea bani în scopuri caritabile. „Simțim cu tărie”, a scris el, „că Wal-Mart chiar nu este și nu ar trebui să fie în domeniul carității.”
Desigur, unii directori bogați dau bani, în parte, pentru a-și lustrui imaginea – iar domnul Jobs nu a avut niciodată nevoie de ajutor în acest departament.
Anul trecut, Mark Zuckerberg, unul dintre fondatorii Facebook, a oferit un grant provocator de 100 de milioane de dolari pentru sistemul școlar cu probleme din Newark. Donația a fost făcută cu o săptămână înainte de lansarea filmului „The Social Network” și mulți au speculat, poate pe nedrept, că donația a fost programată pentru a atenua orice repercusiuni negative ale filmului. Iar programe precum Giving Pledge au fost criticate de unii filantropi ca fiind mai mult pentru a atrage atenția decât pentru a fi altruist.
Domnul Jobs, în vârstă de 56 de ani, nu este singurul care se concentrează exclusiv pe muncă în detrimentul filantropiei. Abia după ce domnul Buffett a împlinit 75 de ani și-a îndreptat atenția către caritate, spunând că îi era mai bine să își petreacă timpul alocând capital la Berkshire Hathaway – unde credea că poate crea o bogăție și mai mare pe care să o dăruiască – decât dacă și-ar fi dedicat vreodată energiile pentru a conduce o fundație.
Și anul trecut, Carlos Slim Helú, miliardarul mexican din domeniul telecomunicațiilor, și-a apărat lipsa de caritate și refuzul de a semna Angajamentul de dăruire. „Ceea ce trebuie să facem ca oameni de afaceri este să ajutăm la rezolvarea problemelor, a problemelor sociale”, a declarat el într-un interviu la CNBC. „Să combatem sărăcia, dar nu prin caritate.”
Viziunea domnului Jobs despre caritate este neclară, deoarece vorbește rar despre aceasta. Dar în 1997, când dl Jobs s-a întors la Apple, a închis programele filantropice ale companiei. La acea vreme, el a spus că dorea să restabilească profitabilitatea companiei. În ciuda profiturilor de 14 miliarde de dolari obținute de companie anul trecut și a sumei de 76 de miliarde de dolari pe care o are în prezent, programele de donații nu au fost niciodată reintroduse.
În timp ce multe companii tehnologice cu creștere rapidă au brațe filantropice, Apple nu are. Ea nu are un program de potrivire a companiei pentru donații caritabile ale angajaților săi, așa cum au unele dintre celelalte companii din Fortune 500. Compania a donat 100.000 de dolari în 2008 unui grup care încerca să blocheze Propunerea 8, o măsură electorală care ar fi interzis căsătoriile între persoane de același sex în California. Dar, per ansamblu, Apple a fost una dintre „cele mai puțin filantropice companii americane”, așa cum a fost calificată de Stanford Social Innovation Review, o revistă despre sectorul non-profit, în 2007.
Totuși, merită remarcat și lăudat domnul Jobs pentru rolul său de anul trecut, care a ajutat California să devină primul stat care a creat un registru de donatori vii pentru transplanturile de rinichi. Dl Jobs suferă de cancer pancreatic și a fost supus unui transplant de ficat în 2009 în Memphis, în parte pentru că în California nu erau disponibile ficați. O conversație pe care a avut-o cu Maria Shriver, pe atunci prima doamnă a Californiei, l-a determinat pe guvernatorul Arnold Schwarzenegger să ajute la asumarea cauzei.
Domnul Jobs a ajutat la introducerea legislației la Spitalul pentru copii Lucile Packard împreună cu domnul Schwarzenegger, dar se pare că aceasta a fost ultima dată când a pledat în mod public în numele pacienților cu cancer. Spre deosebire de Lance Armstrong și de alți supraviețuitori celebri ai cancerului, dl Jobs nu s-a folosit de proeminența sa pentru a promova donațiile caritabile.
În 2006, într-o cronică dură din Wired, Leander Kahney, autorul cărții „Inside Steve’s Brain”, a scris: „Da, are o mare carismă și prezentările sale sunt un teatru bun. Dar absența sa din discursul public îl face să fie un cifru. Oamenii își proiectează valorile lor asupra lui, iar el se sustrage de la responsabilitățile care vin odată cu o mare bogăție și putere.”
Cu toate acestea, domnul Jobs a fost întotdeauna sincer cu privire la locul în care a ales să se concentreze. Într-un interviu acordat Wall Street Journal în 1993 , el a spus: „Să mă culc seara spunând că am făcut ceva minunat … asta este ceea ce contează pentru mine.”
Să sperăm că domnul Jobs mai are mulți ani la dispoziție pentru a face lucruri minunate – și poate pentru a inspira legiunile sale de admiratori să dăruiască.
.