Această colecție de duete recente ale compozitorului Michael Hersch îi oferă ascultătorului șansa de a asculta contrastele expresive intense atât de caracteristice muzicii sale într-un context profund intim. De la intervale stridente și foarte apropiate, la armonice delicate și eterice, la pasaje de o virtuozitate energică, vocea lui Hersch se proiectează puternic de-a lungul acestei înregistrări cu trei dintre cei mai frecvenți colaboratori interpreți ai săi: Patricia Kopatchinskaja, Miranda Cuckson și Jay Campbell, precum și compozitorul însuși la pian.
Kopatchinskaja i-a comandat lui Hersch în mod special să scrie o lucrare care să combine interpretarea vocală și instrumentală, iar rezultatul este o piesă sfâșietoare care îmbină povestirea cu cântecul. Partea vorbitoare din …das Rückgrat berstend este notată cu precizie, cu marcaje extensive de expresie, delimitând dinamici specifice, durate și indicații de caracter care se angajează într-o formă de pictură a cuvintelor cu forma narativă vorbită. Textul sursă este de Christopher Middleton și, la cererea lui Kopatchinskaja, a fost tradus în germană. Vocea se aude în cea mai mare parte de una singură, în timp ce corzile răspund și colorează textul în mod receptiv. Notația meticuloasă a lui Hersch pentru partea vocală se asigură că aceasta îndeplinește un rol dublu, atât ca povestitor al poeziei pline de angoasă a lui Middleton, dar și ca un al treilea „instrument” în compoziție. La fel ca în cazul unei mari părți din muzica lui Hersch, momentele de repaus din lucrare nu sunt în întregime odihnitoare – o neliniște goală persistă în intervalele fără trup.
Hersch s-a alăturat violonistei Miranda Cuckson pentru un spectacol în duo la National Sawdust din Brooklyn în toamna anului 2018. Pornind de la lucrările sale pentru vioară și pian (The wreckage of flowers), vioară solo (The weather and landscape are on our side, Fourteen Pieces, Five Fragments) și pian solo (The Vanishing Pavilions), Hersch a creat o nouă piesă de o seară – din care un fragment apare pe această înregistrare – care subliniază și mai mult natura violentă și meticuloasă atât a muzicii, cât și a interpretării acesteia. Materialul atletic și urgent contrastează cu tonurile susținute statice și meditative și cu pilonii verticali de sonorități rezonante într-o lucrare coerentă care împletește cu abilitate compoziții disparate într-o nouă lucrare și captează un echilibru palpabil de concentrare și libertate încă din momentul interpretării.
Care dintre cele treisprezece mișcări din Carrion-Miles to Purgatory este asociat cu un fragment din colecția de poezii a lui Robert Lowell, Lord Weary’s Castle. Legăturile dintre poemele lui Lowell și muzica lui Hersch sunt în mare parte subconștiente, dar poezia i-a oferit lui Hersch alinare în timpul compunerii piesei – o perioadă în care se confrunta cu moartea recentă a unui prieten apropiat. Solicitând o utilizare fără vibrato pe tot parcursul lucrării, Hersch indică interesul său pentru o lume sonoră de maximă vulnerabilitate, așa cum demonstrează acordurile instabile și precare ale mișcărilor de început. Mișcarea a III-a este un doliu distorsionat, în timp ce acordurile discordante se balansează înainte și înapoi între cele două instrumente, iar calitatea monolitică a gesturilor ritmice din mișcările precedente începe să se relaxeze în mișcarea a IV-a. Mișcarea V reamintește materiale din mișcările anterioare și prefațează materiale care vor fi auzite pe tot parcursul restului piesei. Ea se află în mijlocul compoziției ca un rezumat și o prefigurare și angajează imediat ascultătorul într-un meta-dialog cu structura piesei în timp ce o ascultă. Mișcarea a VI-a este marcată de diade susținute luminoase la vioară, din care violoncelul iese la iveală cu enunțuri neliniștitoare de ponticello. Mișcarea VII, „Ferociously”, revine la sonoritățile viscerale și impunătoare din Mișcarea III și reafirmă modelul de dihotomie al lui Hersch între muzica interioară și cea izbitor de exterioară (subliniată și mai mult de melodia emoționantă și lină din Mișcarea VIII). Continuând pe acest model de energii contrastante, cu material nou-inventiv în fiecare mișcare ulterioară, Hersch ajunge la ultima și cea mai lungă mișcare a lucrării, o meditație extinsă asupra materialului conținut în mișcările precedente. Lucrarea se încheie în liniște, în timp ce auzim un material asemănător unui imn printr-o ceață de resemnare. Carrion-Miles to Purgatory îmbină gestul structural la scară largă cu piesa de caracter miniaturală, și face acest lucru în cadrul drastic al lumii expresive a lui Hersch, evidențiind capacitatea sa de a scrie materiale captivante în acest context cel mai interiorizat, duo-ul instrumental.
-D. Lippel