În ultimele două decenii, studiile istorice ale relațiilor dintre științele experimentale și de observație și artele și meșteșugurile de la începutul perioadei moderne au plasat instrumentele în prim-planul cercetării istorice. Astfel de studii, precum și relatările mai generale ale reconfigurării cunoștințelor și practicilor savante în perioada modernă timpurie, au demonstrat măsura în care generarea cunoștințelor naturale savante a depins în mod crucial de instrumentele înțelese ca resurse construite din societatea mai largă și care lucrează asupra acesteia. Acest proiect și-a îndreptat atenția către noi tipuri de obiecte materiale: materii prime naturale și substanțe prelucrate în atelier și laborator. La începutul perioadei moderne, metalele, sărurile, acizii, coloranții, praful de pușcă, băuturile alcoolice, ceramica, sticla, săpunul, remediile de origine animală și vegetală și așa mai departe erau în același timp mărfuri și obiecte de cercetare științifică. Ca și ceasurile, telescoapele și balanțele, aceste materiale făceau legătura între lumea artizanală și cea academică. Fiind obiecte comune pentru artizani și savanți, ele aveau multe semnificații și utilizări diferite, în funcție de modul în care erau utilizate în diferite contexte practice sau epistemice. Călătorind de la locurile de producție și consum comercial la instituțiile academice și viceversa, ele au stimulat generarea atât a cunoștințelor savante, cât și a celor tehnice.
De exemplu, materialele vegetale extrase din plante, cum ar fi gume, rășini și balsamuri, erau mărfuri ale comerțului apotehnic, adesea importate din țări străine. Botecarii din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea vindeau aceste materiale ca materie primă medicală sau le foloseau ca ingrediente în compuși galenici mai vechi și în remedii chimice mai noi. Întrucât remediile chimice erau produse ale unor operațiuni chimice, chimiștii universitari au studiat, de asemenea, aceste materiale. În cadrul predării și experimentării chimice din secolul al XVIII-lea, aceste materiale au fost explorate, pe de o parte, ca remedii, cu scopul de a le spori virtuțile farmaceutice, și, pe de altă parte, ca organisme naturale care ofereau informații despre compoziția și economia plantelor. Astfel, analizele chimiștilor asupra materialelor vegetale au urmărit adesea scopul dublu de a contribui la cunoașterea savantă și artizanală.
Centrându-se pe materiale, proiectul s-a mutat mai departe de la instituțiile și activitățile care au fost văzute fără ambiguitate ca fiind tipice „filosofiei experimentale”, deci ca fiind fundamentale pentru cercetarea științifică modernă, spre locurile în care practica artelor și meșteșugurilor s-a intersectat cu multe tipuri diferite de cultură savantă. Această dublă schimbare lărgește noțiunea noastră de cultură materială prin luarea în serios a materialelor ca subiect al cunoașterii istorice, dar sugerează și unele revizuiri ale tabloului istoric standard al apariției științelor naturale. Un punct de vedere încă puternic în cadrul domeniului istoriei științei, care situează filosofia experimentală și istoria fizicii în centrul atenției, este înlocuit aici de o abordare descentrată care ia în considerare o gamă mai largă de forme de realizare și cunoaștere la începutul perioadei moderne, inclusiv istoria naturală, chimia, farmacia și medicina. Toate aceste din urmă culturi rezistă unei categorisiri clare sub rubrica de filosofie experimentală. Analizând fabricarea, utilizările și semnificațiile materialelor între 1600 și 1800, proiectul a examinat modul în care diferite culturi ale istoriei naturale, ale istoriei experimentale (historia experimentalis) și ale filosofiei experimentale s-au intersectat atât cu munca și meșteșugurile artizanale, cât și cu practicile cotidiene de comerț și consum.
- Proiect de carte (Ursula Klein, în colaborare cu Wolfgang Lefèvre): Ontologii schimbătoare: Materials in Eighteenth-Century Science. Cartea împletește trei teme istorice și filosofice: ontologia materialelor, modalitățile de clasificare a materialelor și știința materialelor de la sfârșitul secolului al XVII-lea până la începutul secolului al XIX-lea. Astfel, ea prezintă o abordare nouă a istoriei obiectelor tehnologice și științifice în general, și a istoriei chimiei în special.
- Ateliere de lucru și proiect de carte editată (Ursula Klein în colaborare cu Emma Spary, Departamentul de Istorie și Filosofie a Științei, Cambridge): The Making of Materials: Science and Technology in the Early Modern Period (1500-1800). Proiectul de carte, bazat pe două ateliere de lucru, reunește contribuțiile a 14 cercetători renumiți care lucrează la diferite aspecte ale relațiilor dintre științe și arte în producția de substanțe materiale în perioada modernă timpurie. Materialele studiate în volum au în comun o trăsătură remarcabilă: toate au fost materiale care au fost aplicate (produse și consumate) în lumea cotidiană și în lumea artelor și a meșteșugurilor, fiind în același timp obiecte de cercetare științifică.
.