Lev Semionovici Pontriagin, scris și Lev Semenovici Pontriagin, sau Pontrjagin, (n. 3 septembrie 1908, Moscova – decedat la 3 mai 1988, Moscova), matematician rus, cunoscut pentru contribuții la topologie, algebră și sisteme dinamice.
Pontryagin și-a pierdut vederea în urma unei explozii când avea aproximativ 14 ani. Mama sa a devenit tutorele său, descriind simbolurile matematice așa cum îi apăreau, deoarece nu le cunoștea sensul sau numele. Intrând la Universitatea de Stat din Moscova în 1925, s-a împrietenit curând cu Pavel Aleksandrov, care dezvolta topologia punctiformă și combinatorie. Sub influența lui Aleksandrov, Pontryagin și-a petrecut cea mai mare parte a anilor ’30 și ’40 investigând topologia; lucrările sale au fost colectate și publicate sub titlul Topological Groups, care a fost tradus în mai multe limbi. În 1931 a fost unul dintre cei cinci semnatari ai Declarației privind reorganizarea Societății de Matematică din Moscova, în care semnatarii se angajau să lucreze pentru a alinia organizația la politicile Partidului Comunist. A ocupat timp de mai mulți ani funcția de director de departament la Universitatea de Stat din Moscova și a fost redactor-șef al prestigioasei reviste Matematicheskii Sbornik (publicată în limba engleză ca Sbornik: Mathematics).
În 1934, Pontryagin a atras atenția internațională cu soluția sa parțială a uneia dintre faimoasele 23 de probleme ale lui David Hilbert, care îi provocase pe matematicieni încă din 1900. Cam în această perioadă a început să studieze teoria controlului, lucrare care a dus la monografia sa fundamentală, Theory of Optimal Processes (1961; traducere în limba engleză 1962). În anii următori a scris alte câteva lucrări expozitive despre matematică.
Pontryagin a fost copleșit de onoruri din partea guvernului sovietic și a Academiei sale de Științe, inclusiv patru Ordine Lenin, Ordinul Revoluției din Octombrie și Premiul Lobachevsky.
.