Lampă de siguranță, dispozitiv de iluminat utilizat în locuri, cum ar fi minele, în care există pericolul exploziei de gaze sau praf inflamabil. La sfârșitul secolului al XVIII-lea a apărut în Anglia o cerere pentru o lampă pentru mineri care să nu aprindă gazul metan (grisuș), un pericol comun în minele de cărbune englezești. W. Reid Clanny, un medic irlandez, a inventat, în jurul anului 1813, o lampă în care flacăra alimentată cu ulei era separată de atmosferă prin garnituri de apă; pentru a funcționa, era necesară o pompare continuă. În 1815, inginerul englez George Stephenson a inventat o lampă care ținea gazele explozive afară prin presiunea gazelor de eșapament ale flăcării și menținea flacăra înăuntru prin aspirarea aerului la viteză mare. În 1815, Sir Humphry Davy a inventat lampa care îi poartă numele. Davy a folosit un coș de fum din tifon metalic în două straturi pentru a înconjura și a confina flacăra și pentru a conduce căldura flăcării departe.
Lămpile electrice de mână și cu cască au fost introduse în mine la începutul anilor 1900 și până la mijlocul secolului XX au fost folosite aproape exclusiv în mine. Un dispozitiv de siguranță în casca lămpilor electrice oprește curentul în cazul în care se sparge un bec. Se pot folosi becuri cu filament dublu, astfel încât lumina poate rămâne aprinsă atunci când un filament cedează.
Lama unei lămpi de siguranță se alungește în prezența grisușului, dar lămpile electrice nu avertizează asupra gazelor nocive sau a lipsei de oxigen. În consecință, o lampă de siguranță cu flacără trebuie să fie menținută aprinsă la îndemâna lucrătorilor sau trebuie făcute inspecții frecvente, folosind o lampă cu flacără sau o altă formă de dispozitiv de avertizare.