Frederic Bartlett

Sir Frederic Charles Bartlett (2 octombrie 1886 – 30 septembrie 1969) a fost un psiholog britanic, unul dintre pionierii psihologiei cognitive și experimentale din Marea Britanie. A fost una dintre figurile marcante ale primelor zile ale laboratorului de psihologie experimentală de la Universitatea din Cambridge. Cea mai importantă activitate a lui Bartlett a fost în domeniul cercetării memoriei. Deși a aplicat o metodologie strict științifică, el a recunoscut că ființele umane invocă mai mult decât procese mecanice atunci când își amintesc informații. Prin urmare, el a respins tradiția utilizării silabelor fără sens în încercarea de a izola procesul de memorare de alte influențe cognitive și sociale, considerând că aceste influențe sunt cruciale pentru înțelegerea memoriei umane. Lucrările lui Bartlett au arătat că stocarea amintirilor în creierul uman nu este simplă și localizată, ci implică mai degrabă „scheme”, construcții cognitive, influențate de experiența noastră anterioară, de atitudinile noastre și de situația socială, inclusiv de factorii culturali. Cercetările sale au continuat să fie influente în căutarea noastră de a înțelege mintea umană.

Viața

Bartlett s-a născut în 1886 în Stow-on-the-Wold, Gloucestershire, Anglia. După ce a primit o educație privată, a intrat la St. John’s College, Cambridge, unde a studiat logica și filosofia. A devenit tutore la Universitatea din Cambridge în 1909, iar interesul său s-a îndreptat treptat, mai ales datorită influenței medicului, etnologului și psihologului W. H. R. Rivers, spre antropologie și psihologie. În 1913, Bartlett a primit o bursă la St. John’s College.

Când în 1912, C. S. Myers (1873-1947) a decis să deschidă un laborator de psihologie experimentală la Cambridge – primul de acest fel din Marea Britanie – Bartlett l-a ajutat din toată inima. În 1937, Bartlett a scris un articol despre istoria timpurie a laboratorului de la Cambridge, descriind evenimentele din această perioadă semnificativă a vieții sale.

După începerea Primului Război Mondial în 1914, Bartlett a devenit „directorul de rezervă” al laboratorului, începând o serie de studii de diferite tipuri. Printre altele, a făcut cercetări privind detectarea sunetelor slabe și diferențele individuale în modul în care subiecții descriu imaginile. În această perioadă a cunoscut-o pe Emily Mary Smith, o colegă de cercetare, cu care s-a căsătorit în 1920. De asemenea, a efectuat mai multe studii asupra recuperării amintirilor, precum și asupra percepției și performanței memoriei la persoane din alte culturi, care au stat la baza lucrărilor sale ulterioare asupra memoriei.

În 1922 Bartlett a devenit director al laboratorului din Cambridge, iar în 1924, editor al British Journal of Psychology, poziție pe care a deținut-o timp de 24 de ani. În 1931 a fost ales primul profesor cu normă întreagă de psihologie experimentală la Cambridge. În această perioadă, Cambridge a devenit centrul psihologiei experimentale, numărul studenților și al profesorilor fiind în creștere. Până în 1957, 10 din 16 posturi de profesor în Marea Britanie erau deținute de studenți ai lui Myers și Bartlett.

În anii 1920 și 1930, Bartlett a publicat numeroase lucrări despre cogniție și memorie, inclusiv Psychology and Primitive Culture (1923), Feeling, imaging, and thinking (1925), Psychology and the Soldier (1927) și The Problem of Noise (1934). În 1932, a scris capodopera Remembering (Amintirea), în care a descris munca sa privind convenționalizarea. În același an a fost ales membru al Societății Regale, o distincție rară pentru un psiholog.

Împreună cu Kenneth Craik, Bartlett a fost responsabil pentru înființarea Unității de Cercetare în Psihologie Aplicată (APU) a Consiliului de Cercetare Medicală (Medical Research Council’s Applied Psychology Research Unit) la Cambridge în 1944, ocupând funcția de director al unității după moartea timpurie a lui Craik în 1945. Bartlett a îndeplinit această funcție până în 1953. A fost făcut cavaler în 1948 pentru serviciile aduse Forțelor Aeriene Regale, pe baza activității sale din timpul războiului în domeniul psihologiei aplicate.

Bartlett s-a retras din învățământ în 1951, după aproape 30 de ani de activitate la Cambridge. A murit la 30 septembrie 1969, la vârsta de 83 de ani.

Lucrări

Interesele lui Bartlett au fost în principal în domeniile percepției, memoriei și cogniției. În cartea sa Amintirea: A Study in Experimental and Social Psychology (1932), el a examinat influența factorilor sociali asupra memoriei, descriind cercetările sale de lungă durată privind reamintirea și reconstrucția memoriei. Bartlett a acordat o atenție deosebită rolului atitudinilor personale, intereselor și convențiilor sociale asupra rechemării memoriei.

În abordarea sa a problemelor de memorie, Bartlett s-a desprins de tradiția germană. În loc să folosească silabe fără sens, el a dat subiecților materiale semnificative pe care să le memoreze. El nu era interesat de simpla reamintire a materialului. Mai degrabă, scopul său a fost să studieze efectele experiențelor anterioare asupra memorării și reținerii memoriei.

Bartlett a folosit două metode în studiul său. În prima, metoda reproducerii repetate, participanților li s-a dat o imagine sau li s-a spus o poveste, pe care trebuiau să o reproducă de mai multe ori pe parcursul a mai multor săptămâni. În cea de-a doua, metoda reproducerii în serie, participanților li s-a dat o imagine sau li s-a spus o poveste, pe care trebuiau să o transmită unui alt participant. Pe baza rezultatelor, Bartlett a concluzionat că indivizii, în loc să reproducă pur și simplu materialul, îl recreează în lumina experiențelor lor anterioare. Rememorarea tindea să fie părtinitoare și depindea de numeroase lucruri: atitudini, interese și standarde sociale. El și-a susținut afirmațiile cu studii interculturale, în care a reușit să demonstreze că factorii culturali influențează recuperarea amintirilor.

Bartlett a susținut că amintirile nu sunt pur și simplu stocate într-un singur loc în creier, ci sunt dispersate în „scheme de memorie” complexe. Aceste scheme constau din numeroase urme de memorie individuale, care pot fi recuperate sau chiar modificate separat unele de altele. În creierul uman există diferite scheme, legate între ele, susținea Bartlett, de instincte, interese și idealuri, instinctele jucând rolul principal în copilărie, iar interesele și idealurile mai târziu în viață.

Legitimitate

Bartlett a fost un pionier de succes în psihologia experimentală. În onoarea sa, Societatea de Ergonomie din Marea Britanie acordă o medalie Bartlett, iar Societatea de Psihologie Experimentală organizează anual o prelegere Bartlett.

Bartlett a fost un pionier atât în domeniul psihologiei experimentale, cât și în domeniul specific al cercetării memoriei. Studiile lui Bartlett asupra memoriei au fost diferite de experimentele tradiționale, cum ar fi cele ale lui Hermann Ebbinghaus. Acestea au extins înțelegerea noastră cu privire la modul în care oamenii memorează lucruri. El a descoperit că, mai degrabă decât să repetăm pur și simplu ceea ce a fost reținut, noi reconstruim trecutul, refăcându-ne amintirile în lumina experienței noastre anterioare. Noțiunea de schemate, sau modele conceptuale, a luat naștere odată cu Bartlett și a continuat să fie folosită în psihologie până în secolul XXI.

Publicații

• Bartlett, Frederic C. 1923. Psihologia și cultura primitivă. Olympic Marketing Corp. ISBN 083713242444
• Bartlett, Frederic C. 1925. Sentimentul, imaginea și gândirea. British Journal of Psychology 16: 16-28.
• Bartlett, Frederic C. 1927. Psihologia și soldatul. Londra: Cambridge University Press.
• Bartlett, Frederic C. 1934. Problema zgomotului. Londra: Cambridge University Press.
• Bartlett, Frederic C. 1936. Istoria psihologiei în autobiografie. Russell & Russell Pub. ISBN 0846200996
• Bartlett, Frederic C. 1937. Cambridge, Anglia: 1887-1937. American Journal of Psychology 50: 97-110.
• Bartlett, Frederic C. 1950. Religia ca experiență, credință, acțiune. Londra: Cumberledge
• Bartlett, Frederic C. 1951. Mintea la lucru și la joc. Londra: Allen and Unwin.
• Bartlett, Frederic C. 1967. (original 1932). Remembering: A study in experimental and social psychology. Londra: Cambridge University Press. ISBN 0521094410
• Bartlett, Frederic C. 1973. Propaganda politică. Octagon Books. ISBN 0374904251
• Bartlett, Frederic C. 1982. (original 1958). Gândirea: Un studiu experimental și social. Londra: Greenwood Press Reprint. ISBN 0313234124

• Broadbent, D. E. 1970. Necrologul lui Sir F. C. Bartlett. Biographical Memoirs of Fellows of the Royal Society 16: 1-16.
• Harris, A. D. și O. L. Zangwill. 1973. Scrierile lui Sir Frederic Bartlett, C.B.E., F.RS: An annotated handlist. British Journal of Psychology 64: 493-510.
• Saito, A. (ed.). 1999. Bartlett: Cultură și cogniție. New York: Routledge. ISBN 0415201721
• Zusne, Leonard. 1984. Dicționar biografic de psihologie. Westport, CT: Greenwood Press. ISBN 0313240240272

Toate linkurile recuperate la 9 mai 2017.

• MRC Cognition and Brain Sciences Unit, History – Istoricul APU unde Bartlett a fost director din 1945 până în 1953.
• F.C. Bartlett – Biografie