Tibia proximală este partea superioară a tibiei care se conectează la articulația genunchiului. Fracturile de tibie proximală sunt leziuni destul de frecvente în partea inferioară a piciorului. Ele pot rezulta în urma unor leziuni cu energie scăzută sau a unei leziuni cu energie mare, de la alunecări și căzături până la accidente auto majore.
Pentru că vasele de sânge, ligamentele, mușchii, nervii și pielea pot fi lezate simultan în timpul acestui tip de fractură, este crucial ca un specialist ortoped să evalueze orice leziune a țesuturilor moi pentru a trata corect fractura. Fracturile de tibie proximală trebuie să fie identificate și diagnosticate în mod corespunzător pentru a gestiona leziunea și a restabili autonomia normală de mișcare, stabilitatea și forța membrelor. Gestionarea adecvată și simultană a unor astfel de fracturi și a oricăror leziuni ale țesuturilor moi care le însoțesc poate reduce, de asemenea, probabilitatea apariției artritei în viitor.
Anatomia tibiei proximale
Din moment ce genunchiul suportă o greutate mai mare decât orice altă articulație și este responsabil pentru o gamă largă de mișcări, leziunile la orice oase și ligamente de legătură pot fi destul de grave. Mușchii, ligamentele și alte țesuturi moi joacă un rol important în stabilitatea articulației genunchiului, dar nu la fel de important ca oasele membrelor inferioare, în special osul care alcătuiește platoul tibial. Tibia proximală nu este la fel de groasă ca arborele tibial, așa că este mai ușor de rănit.
Există două zone interne distincte ale tibiei proximale: condilul medial și condilul lateral. Există, de asemenea, două fațete articulare netede în suprafața superioară a tibiei proximale, care se articulează cu condilii osului coapsei în porțiunea centrală și susțin meniscul articulației genunchiului în porțiunea periferică.
- Fațeta medială – O fațetă de formă ovală care se conturează ușor din spate în față și dintr-o parte în alta.
- Fațeta laterală -O fațetă aproape circulară care este oarecum convexă de la spate la față, dar concavă de la o parte la alta.
Espina tibiei, cunoscută și sub numele de eminența intercondilară, se găsește între fațetele articulare. Aceasta este păzită de un tubercul de o parte și de alta și marcată de depresiuni în care se conectează meniscurile și ligamentele încrucișate posterioare în față și în spate. Există mai multe suprafețe ale tibiei proximale:
- Suprafețe anterioare-Suprafața continuă a condililor care formează o zonă plană, netedă, cu o formă aproape triunghiulară.
- Suprafețe posterioare-Condilii sunt ținuți la distanță prin depresiuni puțin adânci unde se atașează ligamentul încrucișat posterior al articulației genunchiului.
- Suprafața medială – O suprafață convexă, proeminentă și aspră unde se atașează ligamentul colateral tibial.
- Suprafața laterală – O suprafață convexă, proeminentă și aspră cu o zonă distinctă unde se atașează banda iliotibială.