Imaginați-vă un copil care se străduiește să citească cu voce tare, așezat într-o clasă cu alți copii. Ca și cum nervozitatea lui nu ar fi fost de ajuns, chicotelile din fundal nu fac decât să-i sporească anxietatea și frustrarea. Incapabil să continue, copilul se uită la profesor cu ochii plini de lacrimi, ca și cum ar vrea să spună: „Vă rog, nu mai mult”. Profesorul trece în cele din urmă la următorul copil, dar pentru cititorul aflat în dificultate, lupta nu se termină aici. Ea se prelungește până în pauză, unde râsetele și batjocura fac din fiecare nouă zi de școală una de temut. În cele din urmă, se prelungește la vârsta adultă cu o stimă de sine scăzută și alte probleme.
Vă sună familiar? Din păcate, aceasta este realitatea pentru mulți copii dislexici. Nu numai că dizabilitatea lor de învățare este o provocare din punct de vedere academic, dar și simpla supraviețuire a zilei de școală cu o perspectivă sau o imagine de sine sănătoasă este dificilă. Din acest motiv, numeroși părinți au ales să își învețe copiii acasă. Un procent semnificativ de familii care educă acasă au copii cu nevoi speciale. Iar acești copii răspund – în mod pozitiv.
Există mari avantaje în a folosi un curriculum homeschool special pentru copiii cu dislexie, sau chiar în a crea unul propriu. Unul dintre cele mai mari include libertatea de a învăța într-un ritm individualizat, fără presiune sau ridiculizare din partea celorlalți. Cititul cu voce tare nu mai creează aprehensiuni pentru cititorul aflat în dificultate. Cu îndrumarea individuală, dragostea și răbdarea unui părinte, copiii dislexici se simt mai în largul lor și mai siguri pe ei înșiși.
În plus, lecțiile și secvența de instruire a unei programe școlare pentru acasă specifice dislexiei pot fi adaptate pentru a se concentra mai atent pe domeniile sau subiectele în care acești copii se luptă cel mai mult. De multe ori, alte cadre educaționale fie nu pot, fie pur și simplu nu vor să facă acest lucru.
Homeschooling-ul permite, de asemenea, părinților copiilor dislexici să predea la nivelul de care mințile lor au nevoie. Instruirea este mai relaxată, dar în același timp structurată și sistematică. Există mai multe resurse disponibile, multe dintre ele concentrându-se pe simțuri multiple. Copiii învață o multitudine de lecții de viață și folosesc activități practice. Nu numai că pot citi cu voce tare folosind cărți cu imagini amuzante și carduri flash, dar pot, de asemenea, să asculte multe dintre aceste cărți pe bandă sau chiar să asculte lecțiile fraților lor mai mari.
Un alt aspect benefic al educației la domiciliu este învățarea valorii muncii grele. Lecțiile de acasă oferă oportunități de învățare a vieții diferite de cele pe care le-ar putea avea într-un cadru tradițional. Zi după zi, săptămână după săptămână, indiferent cât timp este nevoie pentru a trece prin fiecare lecție, copiii dislexici învață mai mult decât materia predată. Ei învață despre dedicare și răbdare. Ei învață despre perseverență și triumf.
Când cititorul aflat în dificultate se uită la părintele care îi predă, are emoție în ochi, nu lacrimi. Există speranță, nu disperare. În loc să se teamă să meargă mai departe, copilul dislexic educat acasă își dorește să învețe și să facă mai mult.
.