Dmitri (II) Donskoy, pseudonimul lui Dmitri Ivanovici, (n. oct. 12, 1350, Moscova – decedat la 19 mai 1389, Moscova), prinț al Moscovei sau al Moscovei (1359-89) și mare prinț de Vladimir (1362-89), care a obținut o victorie asupra Hoardei de Aur (mongolii care controlau pământurile rusești din 1240) în bătălia de la Kulikovo (8 sept. 1380).
Fiul lui Ivan al II-lea cel Smerit al Moscovei (a domnit între 1353 și 1359), Dimitrie a devenit conducător al Moscovei când avea doar nouă ani; trei ani mai târziu, el l-a convins pe suzeranul său, marele khan al Hoardei de Aur, să îi transfere titlul de mare prinț de Vladimir (care fusese deținut de prinții moscoviți între 1328 și 1359) de la Dimitrie de Suzdal.
Pe lângă obținerea titlului de mare prinț de Vladimir pentru el însuși, Dmitri și-a consolidat poziția prin creșterea teritoriului principatului Moscovei, prin supunerea prinților de Rostov și Riazan și prin deposedarea prinților de Galici și Starodub. În timp ce Hoarda de Aur suferea din cauza conflictelor interne, Dmitri a încetat să mai plătească tributuri regulate și i-a încurajat pe prinții ruși să reziste raidurilor mongolilor. În 1378, rușii au învins o armată a Hoardei pe râul Vozha.
Ulterior, Mamai, generalul mongol care era conducătorul efectiv al porțiunii vestice a Hoardei de Aur, a format o alianță militară cu conducătorii vecini cu scopul de a-i supune pe ruși. Înfruntându-i pe mongoli pe râul Don, însă, în bătălia sângeroasă de pe Polul Kulikovo („Câmpul Lunetelor”), Dmitri a zdrobit forțele lui Mamai; pentru victoria sa, Dmitri a fost onorat cu numele de familie Donskoy („al Donului”). La scurt timp după aceea, însă, pământurile sale au fost supuse din nou dominației mongole când conducătorul mongol Tokhtamysh l-a răsturnat pe Mamai (1381), a jefuit Moscova (1382) și a restabilit dominația mongolă asupra pământurilor rusești.