Directiva 2012/18/UE sau Directiva Seveso-III (titlu complet: Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase, de modificare și ulterior de abrogare a Directivei 96/82/CE a Consiliului Text cu relevanță pentru SEE) este o directivă a Uniunii Europene care vizează controlul pericolelor de accidente chimice majore. Seveso-III este transpusă în legislația națională și este pusă în aplicare de către autoritățile naționale de securitate chimică.
Directiva Seveso-III are ca scop prevenirea unor astfel de incidente și reducerea la minimum a riscurilor acestora. Toate țările UE sunt obligate să adopte măsuri la nivel național și la nivel de întreprindere pentru a preveni accidentele majore și pentru a asigura o pregătire și o reacție adecvate în cazul în care astfel de accidente se produc totuși. Instalațiile industriale din Uniunea Europeană intră sub incidența dispozițiilor directivei în cazul în care substanțele periculoase sunt sau ar putea fi prezente în „unitate” în cantități care depășesc pragurile relevante menționate în directivă. Mai mult de 12 000 de unități din UE sunt acoperite de aceste cerințe.
Seveso-III înlocuiește directivele anterioare Seveso-I (Directiva 82/501/CE) și Seveso-II (Directiva 96/82/CE), actualizând legile ca urmare a modificărilor aduse, de exemplu, reglementărilor privind clasificarea substanțelor chimice. Seveso-III își trage numele de la dezastrul de la Seveso, care a avut loc în 1976 în Italia. Seveso-III stabilește praguri minime de cantitate pentru raportări și autorizații de siguranță. Există două liste: una numește substanțe individuale, iar cealaltă desemnează categoriile de pericol pentru acele substanțe care nu sunt numite separat. Documentele necesare în funcție de pericol și cantitate sunt notificarea, politica de prevenire a accidentelor majore (MAPP) și raportul de securitate Seveso.