Deteriorarea rapidă a calității democrației în America Latină

Democrația se confruntă astăzi cu provocări profunde în întreaga Americă Latină.

La 16 februarie, de exemplu, alegerile municipale din Republica Dominicană au fost suspendate din cauza defectării mașinilor de vot electorale în mai mult de 80% din secțiile de votare care le-au folosit. Eșecul a declanșat proteste de amploare în întreaga țară, unde mii de persoane au ieșit în stradă pentru a cere explicații și pentru a-și exprima nemulțumirea față de Junta Central Electoral (JCE), organismul electoral al națiunii din Caraibe. Acest lucru nu numai că a lăsat țara într-o criză politică profundă, dar i-a determinat pe cetățeni să își piardă încrederea în instituțiile democratice.

O altă țară din regiune care se confruntă cu o criză democratică este El Salvador. La 9 februarie, mii de salvadorieni s-au adunat în fața adunării legislative a țării, în timp ce țara se confrunta cu cea mai importantă criză constituțională de la semnarea unui acord de pace pentru a pune capăt războiului civil în 1992. Criza a început atunci când președintele Nayib Bukele i-a convocat pe legislatorii țării la o sesiune de urgență pentru a aproba un împrumut de 109 milioane de dolari pentru cea de-a treia fază a planului său de securitate, numit Planul de control teritorial. După ce legislatorii au respins planul, președintele a chemat ofițerii militari în sală. Președintele adunării a numit demonstrația de forță o „tentativă de lovitură de stat” care a amenințat separarea puterilor în țară și a ignorat instituțiile democratice de bază.

La 5 ianuarie, regimul autoritar al lui Nicólas Maduro din Venezuela a orchestrat ceea ce oficialii opoziției au numit o „lovitură de stat parlamentară” împotriva lui Juan Guaidó, forțele de poliție împiedicându-l pe liderul opoziției să intre în Adunarea Națională pentru a alege președintele parlamentului. Acest lucru expune în mod clar strategia regimului de a demantela ultimul organ legitim dintre puterile constituționale ale țării.

În cele din urmă, au avut loc proteste violente și mișcări sociale în Columbia, Ecuador, Bolivia și Chile.

Aceste exemple recente arată că democrația din America Latină se confruntă cu o perioadă critică, după cum arată un raport al International IDEA – „The Global State of Democracy 2019: Addressing the Ills, Reviving the Promise” – detaliază. Raportul analizează starea democrației la nivel global, observând că, deși democrația continuă să se extindă, calitatea acesteia se deteriorează rapid, iar amenințările la adresa democrației sunt în creștere. Raportul arată că democrația rămâne rezistentă, cu un nivel ridicat de sprijin din partea cetățenilor, subliniind în același timp că cele mai multe dintre atacurile asupra democrației nu sunt externe, ci interne.

Niciodată în ultimele patru decenii viitorul democrației nu a fost atât de amenințat ca în prezent. În general, cele patru riscuri principale la adresa democrației sunt: reducerea spațiului de acțiune civică, slăbirea controalelor și echilibrelor democratice, nivelurile ridicate de inegalitate și atacurile asupra drepturilor omului. În America Latină, în special, multe dintre aceste provocări sunt acute, dar, în general, tabloul este amestecat.

Starea democrației în America Latină

Cercetarea arată o perspectivă regională cu puncte luminoase și umbre, împreună cu o diversitate între țări atunci când vine vorba de calitatea democrației.

În timp ce unele democrații, cum ar fi Uruguay și Costa Rica, se numără printre cele mai bune din lume, altele – de exemplu, Brazilia – au cunoscut o eroziune democratică în ultimii ani. Între timp, Haiti, Honduras, Guatemala, Paraguay, Bolivia și Republica Dominicană, toate prezintă diferite grade de fragilitate democratică. Nicaragua se confruntă cu un regres democratic grav, în timp ce Venezuela suferă un colaps democratic total. Aceste două țări, împreună cu Cuba, sunt cele trei regimuri autoritare din regiune.

Este important să identificăm atât tendințele pozitive din democrațiile din America Latină, cât și principalele provocări cu care se confruntă acestea.

Cele mai notabile aspecte pozitive sunt:

1. În ultimii 40 de ani, America Latină a înregistrat cele mai semnificative progrese la nivel mondial, devenind a treia cea mai democratică regiune din lume, după America de Nord și Europa.
2. Marea majoritate a democrațiilor din regiune au dat dovadă de o rezistență notabilă: Doar 27 % au suferit vreo întrerupere în acești ultimi 40 de ani.
3. America Latină a înregistrat câștiguri majore în sfera electorală – într-adevăr, alegerile sunt acceptate în mod popular ca fiind singurul mijloc legitim de a ajunge la putere – iar regiunea are cele mai ridicate niveluri de participare la alegeri din lume, cu o medie regională de 67 %.
4. Chiar dacă mai sunt multe de făcut, este regiunea cu cel mai ridicat procent de femei parlamentari din lume, cu o medie regională de 27 %. Cu toate acestea, în prezent nu există nicio femeie aleasă președinte al Americii Latine. În Bolivia, care a trecut printr-o criză politică după anularea alegerilor prezidențiale, Jeanine Añez a fost desemnată președinte interimar al țării.

Există, de asemenea, o listă lungă de provocări, printre care:

1. La patru decenii de la începutul celui de-al treilea val democratic, regiunea dă semne de oboseală democratică. Potrivit Latinobarómetro, sprijinul general pentru democrație a scăzut la 48%, cel mai scăzut nivel din ultimii ani, în timp ce indiferența între un regim democratic și unul autoritar a urcat de la 16% la 28%. Nemulțumirea față de democrație a crescut de la 51% la 71% între 2009 și 2018.
2. Criza democrației reprezentative se înrăutățește. Încrederea în forurile legislative se situează la un nivel mediocru de 21%, în timp ce încrederea în partidele politice s-a prăbușit la un nivel mediocru de 13%.
3. Regiunea are în continuare cele mai ridicate niveluri de inegalitate a veniturilor din lume: Dintre cele mai inegale 26 de țări din lume, 15 (58%) sunt din America Latină.
4. Regiunea se află, de asemenea, pe locul al treilea, după Africa și Orientul Mijlociu, în ceea ce privește corupția; are cele mai ridicate niveluri de criminalitate și violență din lume; și, în ciuda numeroaselor reforme, statul de drept slab continuă să fie un călcâi al lui Ahile al democrației în regiune.
5. Important este faptul că ratingurile de aprobare a guvernelor au scăzut semnificativ și constant în ultimul deceniu. În același timp, există o percepție crescută a cetățenilor că elitele guvernează în beneficiul unei minorități privilegiate a societății.

Timpuri de supraputere în America Latină: Ce ar trebui făcut?

În anul 2020 se preconizează că vor fi vremuri supraînchise în America Latină, cu condiții la fel sau chiar mai complexe și mai volatile decât în 2019. Firma de consultanță în domeniul riscurilor politice Eurasia Group numește nemulțumirea socială din regiune drept unul dintre primele 10 riscuri politice din lume în 2020. În plus, conform hărții de risc de instabilitate pentru 2020 realizată de The Economist, cele mai vulnerabile țări sunt, pe lângă Venezuela și Haiti, Nicaragua, Guatemala, Brazilia, Honduras, Chile, Mexic și Paraguay.

Acum intră în noul an și într-un nou deceniu, prin urmare, America Latină este marcată de „democrații iritate”, caracterizate de o creștere economică anemică, de frustrarea cetățenilor, de tensiuni sociale, de nemulțumirea față de politică și de o guvernare slabă. Există temeri semnificative că 2020 va fi un alt an provocator pentru guvernele din America Latină.

Mulțumirea socială și instabilitatea vor continua. Clasa de mijloc, nemulțumită de status quo, se simte vulnerabilă și cere mai multe cheltuieli sociale din partea guvernelor lor. Aceste cheltuieli, la rândul lor, reduc capacitatea guvernelor de a pune în aplicare măsurile de ajustare pe care Fondul Monetar Internațional și investitorii privați le cer ca o condiție înainte de a acorda noi împrumuturi și/sau investiții. În plus, cetățenii și-au pierdut răbdarea, sunt mai puțin toleranți față de guvernele lor, sunt mai exigenți cu privire la propriile drepturi și sunt hiperconectați prin intermediul rețelelor sociale.

Așa cum subliniază raportul International IDEA, ar trebui „să abordăm punctele slabe ale democrației și să reînviem promisiunea acesteia” cu o agendă reînnoită care să pună bazele unei democrații a unei noi generații. O astfel de renovare trebuie să vizeze îmbunătățirea calității și rezilienței democrației, precum și consolidarea instituțiilor sale. Ea trebuie să urmărească să responsabilizeze cetățenii, să recupereze creșterea economică, să regândească modelul de dezvoltare și să adopte un nou contract social. Agenda trebuie să permită să răspundă nu numai la problemele actuale – inclusiv sărăcia, inegalitatea, corupția, insecuritatea și slăbiciunea statului de drept -, ci și la noile provocări.

În cele din urmă, situația actuală de nemulțumire democratică și de convulsie socială cu care se confruntă America Latină necesită oferirea de soluții democratice la problemele democrației, pentru a evita o escaladare periculoasă a unei retorici populiste puternice, care ar putea sfârși prin a agrava situația regională complexă. Nu este suficient doar să avem democrații de calitate și rezistente. Trebuie, de asemenea, să ne străduim să construim un stat modern și strategic, o guvernare mai bună și o conducere politică angajată în valorile democratice, transparență, o legătură cu oamenii, empatie și capacitatea de a guverna societățile complexe ale secolului XXI.

.