Explicăm ce este citoplasma și care sunt regiunile în care este împărțită. În plus, diferitele sale funcții și cum este structura sa.
Ce este citoplasma?
Interiorul celulelor (protoplasma), care ocupă zona dintre nucleul celular și membrana plasmatică, se numește citoplasmă. Este o dispersie coloidală a unui fluid numit citosol sau halioplasmă, cu aspect granular și cu o compoziție foarte fină. Acesta conține diferitele organite ale celulei și este locul în care au loc multe dintre reacțiile moleculare ale celulei.
Citosolul este compus în proporție de 70% din apă, fără formă sau structură stabilă, iar în interiorul său se află citoscheletul: un ansamblu de filamente pe bază de proteine care dă ordine internă celulei și îi permite mișcarea, conectând diferitele sale colțuri cu nucleul celular.
În mod obișnuit, citoplasma poate fi împărțită în două regiuni:
- Ectoplasma. Regiunea cea mai exterioară a citoplasmei, apropiată de membrana plasmatică și cu o textură mai asemănătoare unui gel. Este de obicei implicată în mișcarea celulară.
- Endoplasmă. Regiunea cea mai interioară a citoplasmei, organizată în jurul nucleului și care conține majoritatea organitelor celulare.
Citoplasma este comună atât celulelor eucariote, cât și celor procariote, deși acestea conțin diferite tipuri de organite.
Vezi și: Meioza
Funcția citoplasmei
Citoplasma are mai multe funcții, dintre care cea mai elementară este aceea de a constitui interiorul celulei, „corpul” acesteia. În plus, este locul în care diferitele organite celulare sunt adăpostite și comunică între ele și unde au loc diverse reacții metabolice celulare, multe dintre acestea având loc în reticulul endoplasmatic.
În același timp, citoplasma permite organitelor să se deplaseze și să se reproducă în timpul diviziunii celulare și este, împreună cu membrana plasmatică, ultimul lucru care se separă în timpul procesului de mitoză.
Structura citoplasmei
Citoplasma conține organitele celulei, care sunt de obicei:
- Nucleul. În cazul celulelor eucariote, există un nucleu bine definit care găzduiește tot materialul genetic și joacă un rol esențial în reproducerea celulară. Nucleul este la rândul său învelit într-o membrană și înconjurat de nucleoplasmă, permițând astfel schimbul de materie cu citoplasma. Celulele procariote, pe de altă parte, nu posedă un nucleu.
- Membrana plasmatică. Este o membrană cu permeabilitate selectivă, care acoperă celula și separă interiorul de exterior, permițând intrarea substanțelor dorite și ieșirea deșeurilor metabolice.
- Peretele celular. Celulele vegetale și fungice au un perete celular rigid, în afara membranei plasmatice, compus din celuloză (plante) sau chitină (ciuperci).
- Mitocondrii. Acestea sunt centrele energetice ale celulei, unde are loc sinteza de ATP (Adenozin trifosfat, molecula de energie chimică), folosind nutrienți din mediul înconjurător. Aceasta este cunoscută sub numele de respirație celulară.
- Cloroplaste. Plantele fac fotosinteză, astfel încât celulele lor au cloroplaste: organite care conțin clorofilă pentru a obține energie din lumina soarelui, ceea ce le conferă culoarea verde obișnuită.
- Lizozomi. Ele degradează materialul molecular care intră în celulă (heterofagie) sau produs de celulă însăși (autofagie), în ceea ce se numește digestie celulară.
- Aparatul Golgi. Asemănător celulelor animale și vegetale, acționează ca un canal de transport pentru proteine și alte substanțe, prin intermediul unui sistem de vezicule care intră și iese din citoplasmă.
- Reticul endoplasmatic. Este vorba de o serie de tubuli aplatizați, interconectați și de saci făcuți din acizi grași. Este clasificat în două domenii distincte: reticulul endoplasmatic aspru, acoperit cu ribozomi pentru a realiza sinteza proteinelor celulei; și reticulul endoplasmatic neted, responsabil pentru sinteza lipidelor, absorbția și eliberarea calciului din celulă și alte funcții moleculare.
- Centriliu. Un organit cilindric, format din trei triplete de microtubuli aparținând citoscheletului, situat în citoplasmă (în diplosom). Aceste canale servesc la transportul între organite și ca axă de ghidare pentru procesele de mitoză sau de diviziune celulară.
- Cromatină. Este ansamblul de ADN și de alte proteine din nucleul propriu-zis, adică materialul genetic al celulei.
- Vacuolă. Acestea sunt rezervoare de enzime, zaharuri, proteine sau apă, care sunt folosite de celulă pentru depozitare și pentru diverse procese. În celulele vegetale există o singură vacuolă mare în centrul celulei; celulele animale au mai multe vacuole mici în citoplasmă.
Ultima modificare: 25 iunie 2020. Cum se citează: „Cytoplasm”. Autor: María Estela Raffino. Din: Argentina. Către: Concepto.de. Disponibil la: https://concepto.de/citoplasma/. Accesat: 25 martie 2021.