PRECAUȚII
Generalități
Siguranța și eficacitatea lidocainei HCl depind de o dozare adecvată, de o tehnică corectă, de precauții adecvate și de pregătirea pentru situații de urgență. Manualele standard trebuie consultate pentru tehnici și precauții specifice pentru diverse proceduri de anestezie regională.
Echipamentul de resuscitare, oxigenul și alte medicamente de resuscitare trebuie să fie disponibile pentru utilizare imediată (vezi pct. ATENȚIONĂRI și REACȚII ADVERSE). Trebuie utilizată cea mai mică doză care determină o anestezie eficientă pentru a evita nivelurile plasmatice ridicate și efectele adverse grave. De asemenea, trebuie efectuate aspirații cu seringa înainte și în timpul fiecărei injecții suplimentare atunci când se utilizează tehnici cu catetere permanente. În timpul administrării anesteziei epidurale, se recomandă ca inițial să se administreze o doză de test și ca pacientul să fie monitorizat pentru toxicitate la nivelul sistemului nervos central și toxicitate cardiovasculară, precum și pentru semne de administrare intratecală neintenționată, înainte de a continua. Atunci când condițiile clinice permit acest lucru, trebuie să se ia în considerare utilizarea soluțiilor de anestezic local care conțin epinefrină pentru doza de testare, deoarece modificările circulatorii compatibile cu epinefrina pot servi, de asemenea, ca semn de avertizare a unei injecții intravasculare neintenționate. O injecție intravasculară este încă posibilă chiar dacă aspirațiile pentru sânge sunt negative. Dozele repetate de lidocaină HCl pot determina creșteri semnificative ale concentrațiilor sanguine la fiecare doză repetată din cauza acumulării lente a medicamentului sau a metaboliților acestuia. Toleranța la niveluri sanguine crescute variază în funcție de starea pacientului. Pacienților debilitați, vârstnici, pacienților cu afecțiuni acute și copiilor trebuie să li se administreze doze reduse, proporționale cu vârsta și starea lor fizică. De asemenea, Lidocaina HCl trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu șoc sever sau bloc cardiac.
Anestezia epidurală lombară și caudală trebuie utilizată cu extremă precauție la persoanele cu următoarele afecțiuni: boli neurologice existente, deformări ale coloanei vertebrale, septicemie și hipertensiune arterială severă.
Soluțiile anestezice locale care conțin un vasoconstrictor trebuie utilizate cu prudență și în cantități atent circumscrise în zone ale corpului alimentate de artere terminale sau care au o aprovizionare cu sânge compromisă în alt mod. Pacienții cu afecțiuni vasculare periferice și cei cu afecțiuni vasculare hipertensive pot prezenta un răspuns vasoconstrictor exagerat. Pot rezulta leziuni ischemice sau necroză. Preparatele care conțin un vasoconstrictor trebuie utilizate cu prudență la pacienți în timpul sau după administrarea de agenți anestezici generali puternici, deoarece în astfel de condiții pot apărea aritmii cardiace.
După fiecare injecție de anestezic local trebuie să se realizeze o monitorizare atentă și constantă a semnelor vitale cardiovasculare și respiratorii (adecvarea ventilației) și a stării de conștiență a pacientului. Trebuie avut în vedere în astfel de momente că neliniștea, anxietatea, acufenele, amețelile, vederea încețoșată, tremurăturile, depresia sau somnolența pot fi semne de avertizare timpurie a toxicității sistemului nervos central.
Din moment ce anestezicele locale de tip amidă sunt metabolizate de ficat, clorhidratul de lidocaină trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu afecțiuni hepatice. Pacienții cu afecțiuni hepatice severe, din cauza incapacității lor de a metaboliza normal anestezicele locale, prezintă un risc mai mare de a dezvolta concentrații plasmatice toxice. De asemenea, lidocaina injectabilă trebuie utilizată cu prudență la pacienții cu afectarea funcției cardiovasculare, deoarece aceștia pot fi mai puțin capabili să compenseze modificările funcționale asociate cu prelungirea conducției A-V produsă de aceste medicamente.
Multe medicamente utilizate în timpul efectuării anesteziei sunt considerate agenți declanșatori potențiali pentru hipertermia malignă familială. Deoarece nu se știe dacă anestezicele locale de tip amidă pot declanșa această reacție și deoarece necesitatea unei anestezii generale suplimentare nu poate fi prezisă în avans, se sugerează că ar trebui să fie disponibil un protocol standard pentru managementul hipertermiei maligne. Semnele timpurii inexplicabile de tahicardie, tahipnee, tensiune arterială labilă și acidoză metabolică pot precede creșterea temperaturii. Rezultatul cu succes depinde de diagnosticarea precoce, de întreruperea promptă a agentului (agenților) suspect(i) de declanșare și de instituirea unui tratament, inclusiv oxigenoterapie, măsuri de susținere indicate și dantrolen (consultați prospectul dantrolenului sodic intravenos înainte de utilizare).
Lidocaina HCl trebuie utilizată cu precauție la persoanele cu sensibilitate cunoscută la medicamente. Pacienții alergici la derivați ai acidului para-aminobenzoic (procaină, tetracaină, benzocaină etc.) nu au prezentat sensibilitate încrucișată la lidocaină.
Utilizare în zona capului și gâtului
Dosiile mici de anestezice locale injectate în zona capului și gâtului, inclusiv blocurile retrobulbare, dentare și ale ganglionului stelat, pot produce reacții adverse similare cu toxicitatea sistemică observată în cazul injecției intravasculare neintenționate a unor doze mai mari. Au fost raportate confuzie, convulsii, depresie respiratorie și/sau stop respirator și stimulare sau depresie cardiovasculară. Aceste reacții se pot datora injecțiilor intraarteriale ale anestezicului local cu flux retrograd în circulația cerebrală. Pacienților cărora li se administrează aceste blocuri trebuie să li se monitorizeze circulația și respirația și să fie observați constant. Trebuie să fie imediat disponibile echipamente de resuscitare și personal pentru tratarea reacțiilor adverse. Recomandările de dozare nu trebuie depășite (vezi pct. DOZE ȘI ADMINISTRARE).
Informații pentru pacienți
Dacă este cazul, pacienții trebuie informați în prealabil că pot prezenta o pierdere temporară a sensibilității și a activității motorii, de obicei în jumătatea inferioară a corpului, în urma administrării corespunzătoare a anesteziei epidurale.
Interacțiuni medicamentoase semnificative din punct de vedere clinic
Administrarea de soluții anestezice locale care conțin epinefrină sau noradrenalină la pacienții care primesc inhibitori ai monoaminoxidazei sau antidepresive triciclice poate produce hipertensiune arterială severă și prelungită.
Fenotiazinele și butirofenonele pot reduce sau inversa efectul presor al epinefrinei.
În general, trebuie evitată utilizarea concomitentă a acestor agenți. În situațiile în care este necesară terapia concomitentă, este esențială monitorizarea atentă a pacientului.
Administrarea concomitentă a medicamentelor vasopresoare (pentru tratamentul hipotensiunii arteriale legate de blocurile obstetricale) și a medicamentelor oxitocice de tip ergot pot determina hipertensiune arterială severă și persistentă sau accidente vasculare cerebrale.
Interacțiuni medicament/teste de laborator
Injecția intramusculară de lidocaină HCl poate determina o creștere a nivelurilor de creatinfosfokinază. Astfel, utilizarea acestei determinări enzimatice, fără separarea izoenzimelor, ca test de diagnostic pentru prezența infarctului miocardic acut poate fi compromisă de injecția intramusculară de lidocaină HCl.
Carcinogeneză, mutagenie, afectarea fertilității
Nu s-au efectuat studii ale lidocaină HCl la animale pentru a evalua potențialul carcinogen și mutagen sau efectul asupra fertilității.
Fertilitate
Efecte teratogene
Studii de reproducere au fost efectuate la șobolani la doze de până la 6,6 ori mai mari decât doza umană și nu au evidențiat nicio dovadă de afectare a fătului cauzată de lidocaină HCl. Cu toate acestea, nu există studii adecvate și bine controlate la femeile gravide. Studiile de reproducere la animale nu sunt întotdeauna predictive pentru răspunsul uman. Trebuie să se țină seama în general de acest fapt înainte de a administra lidocaină HCl la femeile cu potențial fertil, în special la începutul sarcinii, când are loc organogeneza maximă.
Lucru și naștere
Anestezicele locale traversează rapid placenta și, atunci când sunt utilizate pentru anestezie epidurală, paracervicală, bloc pudendal sau caudal, pot cauza grade diferite de toxicitate maternă, fetală și neonatală (vezi FARMACOLOGIE CLINICĂ, Farmacocinetică și metabolism). Potențialul de toxicitate depinde de procedura efectuată, de tipul și cantitatea de medicament utilizat și de tehnica de administrare a medicamentului. Reacțiile adverse la parturientă, făt și nou-născut implică alterări ale sistemului nervos central, ale tonusului vascular periferic și ale funcției cardiace.
Ipotensiunea maternă a rezultat în urma anesteziei regionale. Anestezicele locale produc vasodilatație prin blocarea nervilor simpatici. Ridicarea picioarelor pacientei și poziționarea ei pe partea stângă va ajuta la prevenirea scăderii tensiunii arteriale. Frecvența cardiacă fetală trebuie, de asemenea, să fie monitorizată continuu, iar monitorizarea electronică a fătului este foarte recomandabilă.
Anestezia epidurală, spinală, paracervicală sau pudendală poate modifica forțele de parturiție prin modificări ale contractilității uterine sau ale eforturilor de expulzie maternă. Într-un studiu, anestezia cu bloc paracervical a fost asociată cu o scădere a duratei medii a primului stadiu al travaliului și cu o facilitare a dilatării cervicale. Cu toate acestea, s-a raportat, de asemenea, că anestezia spinală și epidurală prelungesc cel de-al doilea stadiu al travaliului prin înlăturarea impulsului reflex al parturientei de a se apleca sau prin interferența cu funcția motorie. Utilizarea anesteziei obstetricale poate crește nevoia de asistență cu forcepsul.
Utilizarea unor produse medicamentoase anestezice locale în timpul travaliului și al nașterii poate fi urmată de scăderea forței și tonusului muscular pentru prima zi sau două de viață. Semnificația pe termen lung a acestor observații este necunoscută. Bradicardia fetală poate să apară la 20 până la 30 la sută dintre pacientele cărora li se administrează anestezie prin bloc nervos paracervical cu anestezice locale de tip amidă și poate fi asociată cu acidoză fetală. Frecvența cardiacă fetală trebuie să fie întotdeauna monitorizată în timpul anesteziei paracervicale. Medicul trebuie să cântărească posibilele avantaje în raport cu riscurile atunci când ia în considerare blocajul paracervical în cazul prematurității, al toxemiei de sarcină și al suferinței fetale. Respectarea cu atenție a dozei recomandate este de cea mai mare importanță în blocajul paracervical obstetrical. Neobținerea unei analgezii adecvate cu dozele recomandate trebuie să trezească suspiciunea unei injecții intravasculare sau intracraniene fetale. Au fost raportate cazuri compatibile cu o injectare intracraniană fetală neintenționată a soluției de anestezic local în urma unui bloc paracervical sau pudendal intenționat sau a ambelor. Bebelușii astfel afectați prezintă la naștere o depresie neonatală inexplicabilă, care se corelează cu niveluri serice ridicate de anestezic local, și adesea manifestă convulsii în decurs de șase ore. Utilizarea promptă a măsurilor de susținere, combinată cu excreția urinară forțată a anestezicului local, a fost utilizată cu succes pentru a gestiona această complicație.
Raportări de cazuri de convulsii materne și colaps cardiovascular în urma utilizării unor anestezice locale pentru blocaj paracervical la începutul sarcinii (ca anestezie pentru avort electiv) sugerează că absorbția sistemică în aceste circumstanțe poate fi rapidă. Doza maximă recomandată pentru fiecare medicament nu trebuie să fie depășită. Injectarea trebuie să se facă lent și cu aspirație frecventă. Permiteți un interval de 5 minute între părți.
Mamele care alăptează
Nu se cunoaște dacă acest medicament este excretat în laptele uman. Deoarece multe medicamente sunt excretate în laptele uman, trebuie să se manifeste prudență atunci când lidocaina este administrată unei femei care alăptează.
Utilizare pediatrică
Dosarele la copii trebuie reduse, proporțional cu vârsta, greutatea corporală și condiția fizică (vezi pct. DOZE ȘI ADMINISTRARE).
.