În antichitate, mulți oameni de știință credeau că viteza luminii este infinită și că poate parcurge orice distanță instantaneu. Fizicianul italian Galileo Galilee a fost printre primii care a încercat să măsoare viteza luminii. La începutul secolului al XVII-lea, el a conceput un experiment în care două persoane cu lanterne acoperite stăteau la o distanță cunoscută între ele. Una dintre persoane își descoperea felinarul și, imediat ce cealaltă persoană vedea lumina, își descoperea propriul felinar. Galileo a încercat să înregistreze timpul dintre semnalele lanternei, dar nu a reușit, deoarece distanța implicată era prea mică, iar lumina pur și simplu se mișca prea repede pentru a fi măsurată în acest fel.
În jurul anului 1676, astronomul danez Ole Roemer a devenit prima persoană care a demonstrat că lumina se deplasează cu o viteză finită. El a studiat lunile lui Jupiter și a observat că eclipsele lor aveau loc mai devreme decât se preconiza atunci când Pământul era mai aproape de Jupiter și se întâmplau mai târziu atunci când Pământul era mai departe de Jupiter. Roemer a argumentat că acest lucru era rezultatul faptului că lumina se deplasează cu o viteză finită; îi lua mai mult timp să ajungă pe Pământ atunci când Jupiter era la o distanță mai mare.
În secolele care au urmat, un număr de alți oameni de știință au lucrat pentru a determina viteza luminii și, folosind tehnici îmbunătățite, au ajuns la calcule din ce în ce mai precise. Fizicianului francez Hippolyte Fizeau i se atribuie meritul de a fi făcut prima măsurătoare non-astronomică, în 1849, folosind o metodă care presupunea trimiterea luminii printr-o roată dințată rotativă și apoi reflectarea ei înapoi cu o oglindă aflată la o distanță semnificativă. Unul dintre primele calcule precise ale vitezei luminii a fost realizat în anii 1920 de către fizicianul american Albert Michelson, care și-a desfășurat cercetările în munții din sudul Californiei, folosind un aparat cu oglindă rotativă cu opt laturi. În 1983, o comisie internațională pentru greutăți și măsuri a stabilit viteza luminii în vid la calculul pe care îl folosim astăzi: 299.792.458 metri pe secundă (186.282 mile pe secundă) – o viteză care ar putea înconjura ecuatorul de 7,5 ori într-o singură secundă.
.