Context: La 14 iunie 2006, Institutul pentru îmbunătățirea asistenței medicale (Institute for Healthcare Improvement – IHI) a anunțat că campania sa de salvare a 100.000 de vieți și-a depășit cu mult obiectivul – salvând 122.300 de vieți. INTERVENȚIILE: Deși multe dintre cele șase „practici bazate pe dovezi” ale campaniei sunt susținute de dovezi relativ solide, utilizarea echipelor de răspuns rapid (singura intervenție care nu este deja cerută sau promovată de o inițiativă federală majoră sau de Joint Commission) nu este. „VIEȚILE SALVATE”: Tendințele seculare ar putea explica multe dintre „viețile salvate”, lucru pe care IHI îl recunoaște (și pe care l-ar fi putut ajusta, ceea ce ar fi dus la o estimare a „vieților salvate” net inferioară). În plus, estimările IHI privind viețile salvate depind de ajustarea mixului de cazuri – reprezentând aproape trei din patru „vieți salvate”. Datele reale privind mortalitatea au fost furnizate fără audit de către cele peste 3.000 de spitale participante, iar 14% dintre spitale nu au prezentat niciun fel de date.
Implicații politice: IHI a stabilit și promovat un set de obiective realizabile pentru spitalele americane și a generat o cantitate fără precedent de presiune socială pentru ca spitalele să participe. Această realizare remarcabilă ar trebui să fie studiată de alte organizații care doresc să genereze schimbări pe scară largă în domeniul sănătății.
Concluzii: Deși campania 100.000 de vieți a reușit să catalizeze eforturile de îmbunătățire a siguranței și calității în spitalele americane, promovarea echipelor de intervenție rapidă ca standard național este problematică, iar preocupările metodologice legate de calculele privind „viețile salvate” fac dificilă interpretarea adevăratelor realizări ale campaniei.