© 2020 Think Social Publishing, Inc.
Filmul Disney Pixar, Inside Out, i-a inspirat pe mulți să se gândească la ideea că ceea ce se întâmplă în interiorul creierelor noastre este la fel de fascinant ca și ceea ce se întâmplă în jurul nostru în fiecare zi.
Filmul a încurajat copiii și adulții să vorbească despre emoțiile pe care le trăiesc. Deși, personal, nu mi-a plăcut acest film (prea mult haos în creier și prea puțină conștiință de sine și autocontrol din partea protagonistului de 11 ani, Riley), l-am văzut ca pe un vehicul de predare.
Creierul lui Riley este un „personaj” prezentat în film, însă Riley însăși are o participare minimă în film. În timp ce ideea de bază de a transforma sentimentele în personaje este creativă și captivantă, realitatea este că mesajul pe care îl transmite filmul este că emoțiile lui Riley, asociate cu amintirile ei, o duc pe Riley în propria lor călătorie. În niciun moment Riley nu folosește o altă parte a creierului său pentru a trece prin experiența ei de a trebui să se mute și să trăiască într-un oraș nou. Ea nu își folosește creierul pentru a dezvolta strategii pentru a-și gestiona mai eficient emoțiile foarte active împerecheate cu amintirile sale din trecut. În mod fundamental, Riley demonstrează multe abilități rămase în urmă în ceea ce privește comunicarea socială și rezolvarea problemelor.
Acestea fiind spuse, filmul poate fi folosit pentru a dezvolta lecții în jurul comunicării sociale și a învățării socio-emoționale care îi pot ajuta pe elevii noștri. Deși piața-țintă a filmului este reprezentată de copiii mici de vârstă școlară primară, majoritatea celor cinci idei de lecții care urmează sunt explorate cel mai bine cu elevii din clasele primare superioare, gimnaziale și liceale.
Ideea de lecție 1: Identificarea sentimentelor
Toți avem sentimente – acele senzații care se întâmplă în interior. Uneori simțim lucruri pe care nu le putem descrie, nici măcar pentru noi înșine. Sentimentele sunt complicate și putem avea mai multe sentimente în același timp. Chiar și ca adulți maturi, nu putem întotdeauna să dăm sens sentimentelor noastre. Cercetătorii au avut nevoie de mult timp pentru a dovedi că până și animalele au sentimente, deoarece animalele nu vorbesc, deci nu ne pot vorbi despre sentimentele lor. Acum știm, în urma cercetărilor, că multe ființe vii au sentimente, chiar și plantele!
În continuare urmează câteva idei pentru a-i ajuta pe elevii dumneavoastră să își exploreze sentimentele învățând să le eticheteze și recunoscând sentimentele celorlalți. Ajutați-i să observe numeroasele moduri în care ne comunicăm emoțiile și momentele în care ne păstrăm sentimentele pentru noi înșine.
- Ajutați-i pe elevi să împărtășească experiențe care arată că animalele au sentimente. Dacă elevii au experiență cu animale de companie (pisici, câini etc.), rugați-i să vorbească despre sentimentele pe care cred că le manifestă animalele lor de companie. Încurajați-i să se gândească și la alte animale: are un pește sentimente? O reptilă are sentimente? Dacă un elev nu are experiență cu un animal de companie, puteți folosi clipuri de pe YouTube despre pisici și câini – lucruri drăguțe pe care le fac, etc.
- Bebelușii au sentimente pe care părinții trebuie să încerce să le înțeleagă, deoarece bebelușii nu vorbesc. O mare parte din meseria de părinte este să încerci să îți dai seama ce simt copiii mici, deoarece ei nu ne pot spune încă. Cum putem determina ce poate simți un bebeluș? Ce indicii putem căuta care arată diferite emoții, cum ar fi zâmbetul sau râsul dacă bebelușul este fericit, sau plânsul dacă bebelușul este supărat.
- Este de așteptat ca copiii de vârstă preșcolară și școlară și adulții să învețe să vorbească despre sentimentele lor. În calitate de adulți și profesori, îi ghidăm pe copii să își construiască un vocabular emoțional pentru a-i ajuta să înțeleagă propriile sentimente și sentimentele celorlalți prin:
- Recunoscând cum arată sentimentele „pe dinafară” și atribuind un cuvânt pentru a le descrie
- Încurajându-i pe copii să se gândească la sentimentele lor prin utilizarea discursului nostru interior. Vorbirea de sine poate ajuta la conștientizarea și conectarea cu propriile sentimente: „Wow, mă simt trist. Ce se întâmplă? De ce mă simt așa? Există ceva ce pot face pentru a mă ajuta să mă simt mai puțin trist?”
- Utilizarea cuvintelor lor pentru a le explica celorlalți emoțiile lor. Aceasta devine o strategie importantă pentru a construi abilități de comunicare socială mai puternice.
Ideea de lecție 2: Inițierea comunicării pentru a ne împărtăși ideile cu ceilalți
Riley se confruntă cu o schimbare: familia ei trebuie să se mute într-un oraș nou și simte multă tristețe din cauza a ceea ce lasă în urmă. Părinții lui Riley încearcă să fie optimiști, dar Riley simte altceva.
- Ce ar putea să le spună Riley părinților ei pentru a le face cunoscut ceea ce simte?
- Când ar putea să le spună?
- Cum ar putea să o spună?
- De ce ar ajuta-o să o spună?
Ideea de lecție 3: Explorați beneficiile de a vorbi despre sentimente și de a încerca să înțelegeți cum s-au simțit alții în situații similare.
Când vorbim unii cu alții, nu împărtășim doar date sau fapte; le spunem oamenilor despre experiențele noastre, inclusiv despre cum ne simțim. Atunci când putem împărtăși cu alți oameni emoțiile noastre despre un anumit eveniment, îi ajutăm să înțeleagă cine suntem, cum simțim și ne pasă de lucruri și cum reacționăm la lumea din jurul nostru. Vorbind despre emoțiile noastre, dezvoltăm empatia în noi înșine și în ceilalți. A empatiza înseamnă că ne putem raporta la ceea ce simte o altă persoană. Poate fi liniștitor să știm că alte persoane au simțit la fel sau au trecut prin lucruri similare cu cele pe care le trăim noi. Acest lucru ne poate face să ne simțim mai puțin singuri atunci când avem propriile noastre sentimente neplăcute.
Este important pentru copii să știe că și alți oameni s-au simțit foarte triști, foarte speriați, foarte confuzi, etc. Învățând cum se simt alți oameni ne face pe fiecare dintre noi să știm că este în regulă să nu ne simțim bine tot timpul!
Unul dintre lucrurile pozitive din filmul Inside Out a fost importanța pe care a acordat-o tristeții și ideea că nu trebuie să încercăm să evităm să fim triști. Ca și celelalte emoții, tristețea este un membru valoros al echipei. Îi putem învăța pe copiii noștri să înțeleagă mai bine de ce se simt negativ și să fie în siguranță știind că este în regulă să se simtă mai puțin decât fericiți. Este minunat să simți bucurie, dar nimeni nu se simte bucuros tot timpul! Haideți să fim sinceri cu ei în legătură cu acest lucru.
Angajați-vă elevii într-o conversație despre cum s-au simțit atunci când și-au împărtășit sentimentele cu ceilalți. A fost ușor sau greu? V-a ajutat să vă simțiți mai calmi sau ați observat că, atunci când împărtășiți emoții pozitive, v-ați simțit și mai bine? Dacă au puțină experiență în acest sens, gândiți-vă să creați timp și spațiu pentru această experiență în clasa sau grupul dumneavoastră. A avea un loc sigur pentru a împărtăși și a vorbi despre sentimente poate fi benefic pentru toți elevii dumneavoastră.
Ideea de lecție 4: Explorați modul în care ne folosim discursul interior
Riley este destul de tăcută pe tot parcursul filmului, deoarece adevărata acțiune se desfășoară în interiorul creierului ei. Cum ar putea ea să își folosească „discursul interior” – limbajul pe care îl folosim în interiorul capului nostru – pentru a o ajuta să își organizeze propria gândire și să dea sens emoțiilor sale?
Învățarea de a ne folosi „vorbirea de sine” este o strategie valoroasă care ne poate ajuta pe tot parcursul vieții noastre. Unele dintre multele moduri în care ne folosim discursul nostru interior includ:
- pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine cum ne simțim
- pentru a reflecta asupra amintirilor
- pentru a ne da seama ce se întâmplă în jurul nostru
- pentru a ne gândi la ceea ce trebuie să facem în continuare
De exemplu: într-o scenă, Riley își amintește de prietenii ei din vechiul ei oraș. Ea ar fi putut să-și spună: „Ce se întâmplă? „Te întorci să îi vizitezi peste două luni, va fi distractiv să îi vezi din nou!” Ne putem folosi vorbirea de sine pentru a ne calma sentimentele, pentru a ne da curaj sau pentru a ne ajuta să ne dăm seama ce să spunem sau să nu spunem într-o situație.
De asemenea, ne putem antrena pe noi înșine prin sentimentele și situațiile noastre folosind discursul nostru interior. Este întotdeauna util atunci când ne putem reaminti soluții sau strategii. Riley ar fi putut să se antreneze spunându-și ceva de genul: „Știu că acest sentiment de tristețe va trece. Mi-am făcut prieteni înainte și mi-i voi face din nou. Mâine, la școală, voi încerca să vorbesc cu doi copii pe care nu-i cunosc”. Lucrați cu elevii dvs. la modul în care ne folosim discursul interior pentru a ne ajuta să ne antrenăm. Unii oameni numesc „vorbirea interioară” un „antrenor interior”.
Există multe lecții oferite prin terapia cognitiv-comportamentală pentru a-i ajuta pe elevi să învețe mai multe despre folosirea discursului interior.
Ideea de lecție 5: Creați un Brain Board!
Colegul meu, Nancy Clements, conduce clinica Social Thinking® din Boston și este membră a colaborării noastre Social Thinking Training and Speakers Collaborative. Inspirată de film și de incapacitatea lui Riley de a-și autoregla răspunsurile la emoțiile sale, Nancy a creat Brain Boards (vezi mai jos) pentru a le folosi cu elevii ei. Folosind ca punct de pornire ideea de bază că poți fi propriul tău „șef al creierului”, Brain Board le oferă elevilor o oportunitate de a-și înțelege mai bine propria gândire și propriul comportament folosind mai mult o abordare de tip „minte întreagă”. Brain Board oferă o modalitate sistematică de a construi un vocabular emoțional bazat pe reflecții și amintiri și încurajează rezolvarea activă a problemelor. Prin crearea de Brain Boards, elevii descoperă numeroasele „canale de gândire” pe care le avem cu toții în creierul nostru. Acest lucru, la rândul său, îi ajută pe elevi să își dezvolte în continuare conștiința de sine.
Exemplu de Brain Board al unui copil
Inside Out a fost o modalitate creativă de a acorda atenție sentimentelor din interiorul nostru, al tuturor. Acestea fiind spuse, filmul ar fi putut face mai mult pentru a-i ajuta pe copii să înțeleagă că sentimentele noastre sunt doar o parte din sinele nostru mai mare și că sentimentele, necontrolate și neînțelese, pot face ravagii în viața noastră. Gândirea socială se concentrează pe conștientizarea numeroaselor părți ale sinelui nostru social și pe modul în care gândurile, sentimentele, cuvintele și acțiunile noastre îi afectează pe ceilalți și pe noi înșine.