În timp ce istoria lumii tinde să se concentreze mai mult asupra scenei vest-europene, War History Online susține că a existat un alt regat în Europa căruia ar trebui să i se acorde atenție, Regatul Ungariei. Acest regat a crescut suficient de mult până în a doua jumătate a secolului al XV-lea pentru a fi numit o superputere, cu o armată semnificativ de mare și puternică la protecția sa, cu un nume care sună înfricoșător în sine: Armata Neagră a Ungariei.
În acest moment, Matthias Corvinus stătea pe tron, bucurându-se de ani lungi fără o amenințare otomană serioasă, datorită tatălui său, János Hunyadi. Matthias nu numai că a excelat în guvernarea regatului maghiar și în organizarea chestiunilor financiare, dar a fost și un om de litere, care a introdus Renașterea în Ungaria, fiind prima din afara Italiei. Datorită lui, știința și artele au prosperat în Ungaria și, de asemenea, a fondat a doua cea mai voluminoasă bibliotecă din Europa imediat după cea din Italia, Biblioteca Corviniana.
Aflați mai multe despre regele „cel Drept” al Ungariei și despre epoca de aur a țării din articolul nostru de aici
Matthias Corvinus a avut parte de bătălii și dușmani, inclusiv cele mai mari două puteri și amenințări din acea vreme, Sfântul Împărat Roman și otomanii. Vitejia și abilitățile militare ale lui Matthias au fost asociate cu corpul său feroce, „Armata Neagră”, care a fost o priveliște cu adevărat rară de văzut, deoarece singura altă națiune care avea o armată permanentă și antrenată era Franța. Cu toate acestea, după cum subliniază War History Online,
Armata maghiară era de două ori mai mare decât cea a lui Ludovic al XI-lea, numărând în jur de 25-30 de mii de oameni.
La aceasta se adaugă faptul că a fost prima armată europeană echipată cu arme de foc – 25 la sută dintre oameni purtau arme de foc în Armata Neagră.
Puterea Armatei Negre a lui Matthias stătea în pregătirea oamenilor: fiind formată din mercenari, soldații erau pricepuți la mânuirea armelor, în timp ce armatele altor regate erau formate din țărani care trebuiau să fie instruiți și tot nu ajungeau la același nivel când venea vorba de luptă. Trebuie remarcat faptul că acești mercenari obișnuiau să facă raiduri la granițele regatului maghiar, iar prin angajarea lor, Matthias nu numai că a dobândit oameni calificați, dar a scăpat și de o problemă.
Deși Matthias este adesea numit „Cel Drept”, nu trebuie trecut cu vederea faptul că a introdus taxe grele deoarece avea nevoie de venituri pentru a putea plăti mercenarii la timp, însă taxele l-au făcut nepopular în rândul poporului său. De asemenea, avea o latură care nu cunoștea mila atunci când venea vorba de rebeli: unii dintre ei erau iertați și li se permitea să reintre în armată, dar
alții nu au fost la fel de norocoși, fiind fie torturați, fie sfâșiați, fie decapitați.
Potrivit propriei relatări a lui Matthias, infanteria și cavaleria sa grea lucrau împreună, cavaleria ajutând la împiedicarea dușmanilor de a se apropia de oamenii pe jos, iar infanteria luptând în spatele unor ziduri de pavele, scuturi semirectangulare înalte și late care erau așezate margine cu margine pentru a forma un fel de fortăreață mobilă – scrie War History Online.
Este foarte probabil ca Armata Neagră să fi fost prima care a folosit căruțele ca bariere mobile defensive. Un număr mare de astfel de căruțe indică faptul că acesta a fost un precursor timpuriu al războiului blindat mobil. În ciuda acestei noutăți, Matei a revenit la vechile obiceiuri romane, care se manifestau prin hărțuirea inamicului (în timp ce cavaleria grea și infanteria se angajau cu inamicul, infanteria ușoară hărțuia flancurile inamicului și împiedica pătrunderea întăririlor și a proviziilor pe câmpul de luptă), recunoaștere, raiduri și flancuri.
Din cauza tacticilor pe care le favorizau pe câmpul de luptă, încă nu se știe de unde provine numele lor. Unele surse afirmă că „negru” denotă armura neagră purtată de bărbați, în timp ce altele susțin că în acele vremuri,
„negru” însemna „nemilos” și „dur”, ceea ce ar părea evident, având în vedere implacabilitatea și duritatea lor.
Armata Neagră a ieșit victorioasă din majoritatea bătăliilor pe care le-a purtat, deși cea mai faimoasă rămâne Bătălia de la Câmpul Pâinii, 1479, în Transilvania. Inamicul care trebuia distrus a fost Imperiul Otoman, combătut de o armată multietnică europeană. Bătălia a fost câștigată în esență de Pál Kinizsi, care a atacat centrul turcesc cu cavaleria grea a Armatei Negre și 900 de infanteriști sârbi, rupând aproape instantaneu armata otomană. Această victorie a întărit reputația lui Matthias, iar otomanii nu au mai îndrăznit să atace regatul maghiar în anii următori.
.