În 1993, activistul politic sud-african Nelson Mandela a împărțit Premiul Nobel pentru Pace anual cu președintele sud-african F.W. de Klerk. Discursul lui Mandela de decernare a Premiului Nobel pentru Pace, rostit la 10 decembrie 1993 la Oslo, Norvegia, apare mai jos.
Majestatea Voastră Regele,
Înalțimea Voastră Regală,
Onorabilul prim-ministru,
Madama Gro Brundtland,
Ministri,
Membri ai Parlamentului și ambasadori,
Stimați membri ai Comitetului Nobel norvegian,
Laureat, dl F.W. de Klerk,
Oaspeți distinși,
Prieteni, doamnelor și domnilor:
Sunt într-adevăr cu adevărat umilit să mă aflu astăzi aici pentru a primi Premiul Nobel pentru Pace din acest an.
Închin mulțumirile mele sincere Comitetului Nobel norvegian pentru că ne-a ridicat la statutul de laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Aș dori, de asemenea, să profit de această ocazie pentru a-l felicita pe compatriotul și colegul meu laureat, președintele statului F.W. de Klerk, pentru primirea acestei înalte onoruri.
Împreună, ne alăturăm celor doi distinși sud-africani, regretatul șef Albert Luthuli și Excelența Sa Arhiepiscopul Desmond Tutu, cărora le-ați adus un omagiu binemeritat prin acordarea Premiului Nobel pentru Pace pentru contribuțiile fundamentale la lupta pașnică împotriva sistemului malefic al apartheidului.
Nu va fi prezumțios din partea noastră dacă vom adăuga, de asemenea, printre predecesorii noștri, numele unui alt laureat remarcabil al Premiului Nobel pentru Pace, regretatul om de stat și internaționalist afro-american, reverendul Martin Luther King, Jr.
Și el s-a luptat și a murit în efortul de a contribui la soluționarea justă a acelorași mari probleme ale zilei cu care a trebuit să ne confruntăm noi, ca sud-africani.
Vorbim aici despre provocarea dihotomiilor război și pace, violență și non-violență, rasism și demnitate umană, opresiune și represiune și libertate și drepturile omului, sărăcie și eliberare de sărăcie.
Noi ne aflăm astăzi aici ca fiind nimic mai mult decât un reprezentant al milioanelor de oameni ai noștri care au îndrăznit să se ridice împotriva unui sistem social a cărui esență este războiul, violența, rasismul, opresiunea, represiunea și sărăcirea unui întreg popor.
Sunt, de asemenea, aici astăzi ca reprezentant al milioanelor de oameni din întreaga lume, al mișcării anti-apartheid, al guvernelor și organizațiilor care s-au alăturat nouă, nu pentru a lupta împotriva Africii de Sud ca țară sau a vreunuia dintre popoarele sale, ci pentru a se opune unui sistem inuman și pentru a cere încetarea rapidă a crimei apartheidului împotriva umanității.
Aceste nenumărate ființe umane, atât din interiorul, cât și din afara țării noastre, au avut noblețea de spirit de a sta în calea tiraniei și a nedreptății, fără a căuta câștiguri egoiste. Ei au recunoscut că un prejudiciu adus unuia este un prejudiciu adus tuturor și, prin urmare, au acționat împreună în apărarea justiției și a unei decențe umane comune.
Datorită curajului și persistenței lor timp de mulți ani, putem, astăzi, chiar să stabilim datele la care întreaga omenire se va uni pentru a sărbători una dintre victoriile umane remarcabile ale secolului nostru.
Când va veni acel moment, ne vom bucura, împreună, de o victorie comună asupra rasismului, apartheidului și dominației minorității albe.
Acest triumf va încheia, în sfârșit, o istorie de cinci sute de ani de colonizare africană, care a început odată cu înființarea imperiului portughez.
Așa, va marca un mare pas înainte în istorie și va servi, de asemenea, ca un angajament comun al popoarelor lumii de a lupta împotriva rasismului oriunde ar apărea și indiferent de forma pe care o ia.
În extremitatea sudică a continentului african, se pregătește o recompensă bogată, se pregătește un dar neprețuit, pentru cei care au suferit în numele întregii umanități atunci când au sacrificat totul – pentru libertate, pace, demnitate umană și împlinire umană.
Această recompensă nu va fi măsurată în bani. Nici nu poate fi socotită în prețul colectiv al metalelor rare și al pietrelor prețioase care se odihnesc în măruntaiele solului african pe care călcăm pe urmele strămoșilor noștri. Ea va fi și trebuie să fie măsurată prin fericirea și bunăstarea copiilor, în același timp cei mai vulnerabili cetățeni din orice societate și cea mai mare dintre comorile noastre.
Copiii trebuie, în sfârșit, să se joace în câmp deschis, fără a mai fi torturați de chinurile foamei sau răvășiți de boli sau amenințați de flagelul ignoranței, al molestării și al abuzurilor și fără a mai fi nevoiți să se angajeze în fapte a căror gravitate depășește exigențele vârstei lor fragede.
În fața acestei distinse audiențe, angajăm noua Africă de Sud în urmărirea neîncetată a scopurilor definite în Declarația mondială privind supraviețuirea, protecția și dezvoltarea copiilor.
Răsplata despre care am vorbit va fi și trebuie să fie măsurată și prin fericirea și bunăstarea mamelor și a taților acestor copii, care trebuie să umble pe pământ fără teama de a fi jefuiți, uciși pentru profit politic sau material, sau scuipați pentru că sunt cerșetori.
Și ei trebuie să fie scutiți de povara grea a disperării pe care o poartă în inimile lor, născută din foamete, lipsa de adăpost și șomaj.
Valoarea acestui dar pentru toți cei care au suferit va fi și trebuie să fie măsurată prin fericirea și bunăstarea tuturor oamenilor din țara noastră, care vor fi dărâmat zidurile inumane care îi despart.
Aceste mari mase vor fi întors spatele gravei insulte la adresa demnității umane care îi descria pe unii ca stăpâni și pe alții ca servitori, transformându-i pe fiecare într-un prădător a cărui supraviețuire depindea de distrugerea celuilalt.
Valoarea recompensei noastre comune va fi și trebuie să fie măsurată prin pacea plină de bucurie care va triumfa, pentru că umanitatea comună care leagă atât negrii cât și albii într-o singură rasă umană, va fi spus fiecăruia dintre noi că vom trăi cu toții ca niște copii ai paradisului.
Așa vom trăi, pentru că vom fi creat o societate care recunoaște că toți oamenii se nasc egali, fiecare dintre ei având dreptul, în egală măsură, la viață, libertate, prosperitate, drepturile omului și bună guvernare.
O astfel de societate nu ar trebui să mai permită niciodată ca să existe prizonieri de conștiință și nici ca drepturile omului ale vreunei persoane să fie încălcate.
Nici nu ar trebui să se întâmple vreodată ca, încă o dată, căile de schimbare pașnică să fie blocate de uzurpatori care caută să ia puterea de la popor, în urmărirea propriilor lor scopuri ignobile.
În legătură cu aceste chestiuni, facem apel la cei care guvernează Birmania să o elibereze pe colega noastră laureată a Premiului Nobel pentru Pace, Aung San Suu Kyi, și să o angajeze pe ea și pe cei pe care îi reprezintă într-un dialog serios, în beneficiul întregului popor al Birmaniei.
Ne rugăm ca cei care au puterea de a face acest lucru să permită, fără întârziere, ca ea să-și folosească talentele și energiile pentru binele mai mare al oamenilor din țara sa și al omenirii în ansamblul ei.
Departe de duritatea politicii din țara noastră, aș dori să profit de această ocazie pentru a mă alătura Comitetului Nobel norvegian și a aduce un omagiu colegului meu laureat, dl F.W. de Klerk.
A avut curajul să recunoască faptul că s-a făcut un rău teribil țării și poporului nostru prin impunerea sistemului de apartheid.
A avut clarviziunea de a înțelege și de a accepta faptul că toți locuitorii Africii de Sud trebuie, prin negocieri și ca participanți egali la proces, să stabilească împreună ce vor să facă din viitorul lor.
Dar există încă unii în țara noastră care cred, în mod greșit, că pot contribui la cauza justiției și a păcii, agățându-se de shibboleth-urile care s-au dovedit a nu însemna decât dezastru.
Rămâne speranța noastră că și aceștia vor fi binecuvântați cu suficiente motive pentru a realiza că istoria nu va fi negată și că noua societate nu poate fi creată prin reproducerea trecutului respingător, oricât de rafinat sau recondiționat în mod atrăgător.
Vom trăi cu speranța că, în timp ce luptă pentru a se reface pe sine, Africa de Sud va fi ca un microcosmos al noii lumi care se străduiește să se nască.
Aceasta trebuie să fie o lume a democrației și a respectului pentru drepturile omului, o lume eliberată de ororile sărăciei, foametei, privațiunilor și ignoranței, eliberată de amenințarea și flagelul războaielor civile și al agresiunii externe și neîncărcată de marea tragedie a milioanelor de oameni forțați să devină refugiați.
Procesele în care sunt angajate Africa de Sud și Africa de Sud în ansamblul ei, ne cheamă și ne îndeamnă pe toți să luăm acest val la vale și să facem din această regiune un exemplu viu a ceea ce toți oamenii de conștiință și-ar dori ca lumea să fie.
Noi nu credem că acest Premiu Nobel pentru Pace este menit să fie o laudă pentru chestiuni care s-au întâmplat și au trecut. Auzim vocile care spun că este un apel din partea tuturor celor care, în tot universul, au căutat să pună capăt sistemului de apartheid.
Înțelegem apelul lor, acela de a dedica ceea ce ne-a mai rămas din viață folosirii experienței unice și dureroase a țării noastre pentru a demonstra, în practică, că condiția normală a existenței umane este democrația, dreptatea, pacea, non-rasismul, non-sexismul, prosperitatea pentru toată lumea, un mediu sănătos și egalitatea și solidaritatea între popoare.
Muțiți de acest apel și inspirați de eminența pe care ne-ați acordat-o, ne angajăm că și noi vom face tot ce putem pentru a contribui la reînnoirea lumii noastre, astfel încât nimeni să nu fie descris, în viitor, ca fiind un nenorocit al pământului. Fie ca generațiile viitoare să nu spună niciodată că indiferența, cinismul sau egoismul ne-au făcut să nu reușim să ne ridicăm la înălțimea idealurilor umanismului pe care Premiul Nobel pentru Pace le înglobează.
Să se dovedească prin eforturile noastre, ale tuturor, că Martin Luther King Jr. a avut dreptate, când a spus că omenirea nu mai poate fi legată în mod tragic de miezul nopții fără stele al rasismului și al războiului.
Să lăsăm eforturile noastre, ale tuturor, să dovedească faptul că nu a fost un simplu visător atunci când a vorbit despre frumusețea fraternității și a păcii autentice ca fiind mai prețioase decât diamantele, argintul sau aurul.
Să lăsăm să răsară o nouă eră!
Mulțumim.