Articolul 114
(ex-articolul 95 din TCE)
1. Cu excepția cazului în care tratatele prevăd altfel, pentru realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 26, se aplică următoarele dispoziții. Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social, adoptă măsurile de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative din statele membre care au ca obiect instituirea și funcționarea pieței interne.
2. Alineatul (1) nu se aplică dispozițiilor fiscale, nici celor referitoare la libera circulație a persoanelor și nici celor referitoare la drepturile și interesele lucrătorilor salariați.
3. Comisia, în propunerile sale prevăzute la alineatul (1) privind sănătatea, siguranța, protecția mediului și protecția consumatorilor, se va baza pe un nivel ridicat de protecție, ținând seama în special de orice evoluție nouă bazată pe fapte științifice. În cadrul competențelor lor respective, Parlamentul European și Consiliul vor încerca, de asemenea, să atingă acest obiectiv.
4. În cazul în care, după adoptarea unei măsuri de armonizare de către Parlamentul European și Consiliu, de către Consiliu sau de către Comisie, un stat membru consideră necesar să mențină dispozițiile naționale din motive de necesități majore menționate la articolul 36 sau referitoare la protecția mediului sau a mediului de lucru, acesta notifică Comisiei aceste dispoziții, precum și motivele menținerii lor.
5. În plus, fără a aduce atingere alineatului (4), în cazul în care, după adoptarea unei măsuri de armonizare de către Parlamentul European și Consiliu, de către Consiliu sau de către Comisie, un stat membru consideră necesar să introducă dispoziții de drept intern bazate pe noi dovezi științifice referitoare la protecția mediului sau a mediului de lucru, din cauza unei probleme specifice statului membru respectiv, apărute după adoptarea măsurii de armonizare, acesta notifică Comisiei dispozițiile preconizate, precum și motivele introducerii acestora.
6. În termen de șase luni de la notificările menționate la alineatele (4) și (5), Comisia aprobă sau respinge dispozițiile naționale în cauză, după ce a verificat dacă acestea constituie sau nu un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție disimulată în comerțul dintre statele membre și dacă acestea constituie sau nu un obstacol în calea funcționării pieței interne.
În absența unei decizii a Comisiei în acest termen, dispozițiile naționale menționate la alineatele (4) și (5) se consideră aprobate.
Dacă acest lucru este justificat de complexitatea problemei și în absența unui pericol pentru sănătatea umană, Comisia poate notifica statului membru în cauză că termenul menționat în prezentul alineat poate fi prelungit pentru o perioadă suplimentară de până la șase luni.
7. Atunci când, în conformitate cu alineatul (6), un stat membru este autorizat să mențină sau să introducă dispoziții naționale care derogă de la o măsură de armonizare, Comisia examinează imediat dacă trebuie să propună o adaptare a măsurii respective.
8. Atunci când un stat membru ridică o problemă specifică de sănătate publică într-un domeniu care a făcut obiectul unor măsuri de armonizare anterioare, acesta o aduce la cunoștința Comisiei, care examinează imediat dacă trebuie să propună Consiliului măsuri corespunzătoare.
9. Prin derogare de la procedura prevăzută la articolele 258 și 259, Comisia și orice stat membru pot sesiza direct Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cazul în care consideră că un alt stat membru utilizează în mod necorespunzător competențele prevăzute în prezentul articol.
10. Măsurile de armonizare menționate mai sus includ, în cazurile adecvate, o clauză de salvgardare care autorizează statele membre să ia, pentru unul sau mai multe dintre motivele neeconomice menționate la articolul 36, măsuri provizorii supuse unei proceduri de control al Uniunii.
.