Abstract
Evaluează riscurile pentru sănătatea umană și pentru mediu pe care le prezintă 1,1,1-tricloretanul, o hidrocarbură clorurată utilizată pe scară largă la curățarea și degresarea metalelor și ca solvent în multe produse industriale și de consum. Utilizarea abuzivă a acestui solvent a dus la un număr mare de decese. O trecere în revistă a datelor privind comportamentul de mediu al 1,1,1-tricloretanului documentează prezența sa omniprezentă în atmosferă, transportul său rapid în troposferă, timpul său lung de rezidență, epuizarea ozonului și contribuția sa la încălzirea globală. Are loc o scurgere în apele subterane și în acviferele de adâncime și a fost documentată o contaminare persistentă. În timp ce contaminarea atmosferei este considerată a fi cea mai importantă cale de expunere pentru populația generală, raportul notează că aerul interior poate cauza expuneri considerabil mai mari din cauza utilizării a numeroase produse de consum care conțin acest solvent. De asemenea, se remarcă faptul că aerul este principala sursă de expunere la locul de muncă. O evaluare a efectelor asupra oamenilor se bazează pe studii privind lucrătorii expuși la locul de muncă și pe cazuri de expunere fatală în urma unor accidente și abuzuri intenționate. Se observă că atât expunerile acute, cât și cele pe termen lung prin inhalare afectează sistemul nervos central, cu semne care variază de la ușoare modificări comportamentale până la pierderea cunoștinței. Expunerea poate provoca, de asemenea, afectarea inimii și a ficatului. O analiză a accidentelor de la locul de muncă subliniază condițiile deosebit de periculoase din zonele slab ventilate și din spațiile închise, cum ar fi rezervoarele și bolțile, cauzate de densitatea mai mare a compușilor decât cea a aerului. Ultima secțiune evaluează efectele asupra organismelor de pe teren, concluzionând că este puțin probabil ca conaminarea mediului să reprezinte un pericol semnificativ pentru organismele din mediul înconjurător. Din cauza numeroaselor alte pericole pe care le prezintă, inclusiv potențialul său de epuizare a stratului de ozon, raportul recomandă ca emisiile de 1,1,1-tricloretan să fie reduse în cea mai mare măsură posibilă.