Știința canabinoidelor 101: Ce este anandamida (AEA)?

Descoperirea anandamidei, canabinoidul endogen al organismului, se datorează cercetărilor asupra canabisului care au avut loc încă din anii 1960. A fost supranumită „molecula fericirii”, pentru rolul pe care îl joacă în starea de spirit, pofta de mâncare, somn și chiar uitare. Asemănarea sa moleculară stranie cu THC o face să fie un punct de interes pentru mulți oameni de știință și cercetători, deoarece ne poate ajuta să înțelegem modul în care canabisul poate fi benefic pentru organismul uman.

Proprietăți chimice ale moleculei de anandamidă

Anandamida aparține unei clase de bioactivelipide cunoscute sub numele de amide ale acizilor grași (FAA). Cu toate acestea, se spune, de asemenea, că anandamida aparține clasei eicosanoizilor, un grup de lipide derivate din acidul arahidonic și alți acizi grași esențiali (EFA). Anandamida este o moleculă mare, alcătuită din atomi de oxigen, hidrogen, azot și carbon, cu formula moleculară C22H37NO2 și o masă molară de 347,53 g/mol.

Pe lângă o grupare hidroxil (un atom de oxigen unit printr-o legătură covalentă cu un atom de hidrogen), molecula de anandamidă este formată dintr-o singură pereche azot-hidrogen și o coadă hidrocarbonată. Coada hidrocarbonată a moleculei este hidrofobă, dar lipofilă, ceea ce înseamnă că este solubilă în grăsimi, dar nu se dizolvă în apă. Această proprietate hidrofobă este comună tuturor lipidelor și tuturor canabinoizilor cunoscuți, care sunt lipidici în natură.

Cum produce organismul anandamida

Anandamida este produsă în membranele celulare și în țesuturile organismului. Pentru a sintetiza molecula, este nevoie de molecula precursoare N-arachidonoilfosfatidiletanolamina (NAPE). NAPE însăși este produsă prin legarea acidului arahidonic (un AGE omega-6) și a unei amine libere prin acțiunea enzimei N-acetiltransferază. Variațiile în consumul alimentar de acid arahidonic pot modifica nivelurile de anandamidă prezente în creier.

Anandamida este degradată de către enzima FAAH (fatty acidamide hydrolase), care transformă molecula înapoi în acid arahidonic și etanolamină, o altă amină. Din cauza timpului de înjumătățire relativ scurt și a solubilității ridicate în grăsimi, anandamida este considerată o moleculă „fragilă”, iar efectele sale sunt de scurtă durată – spre deosebire de THC, care poate rămâne în țesuturile grase timp de mai multe săptămâni.

Efectele anandamidei

Anandamida joacă un rol important în reglarea apetitului, a plăcerii și a recompensei, iar nivelurile ridicate pot crește plăcerea resimțită la consumul de alimente. Anandamida a fost găsită în ciocolată și se crede că este parțial responsabilă de plăcerea intensă resimțită la consumul acesteia. Anandamida poate fi, de asemenea, parțial responsabilă pentru reglarea durerii și a tiparelor de somn.

Anandamida are, de asemenea, un rol important și încă puțin înțeles în echilibrul hormonal și în sistemul reproductiv. În timpul ovulației, nivelurile plasmatice de anandamidă sunt la cel mai ridicat nivel, la fel ca și nivelurile hormonilor sexuali gonadotrofină și estradiol (un tip de estrogen). Cu toate acestea, nu este clar ce relație exactă au aceste substanțe între ele. Anandamida este, de asemenea, vitală pentru a asigura implantarea sănătoasă a embrionului tânăr în epiteliul (peretele) uterului la începutul sarcinii.

Relația dintre anandamidă și canabisul medicinal

Descoperirea anandamidei se datorează, de fapt, cercetării asupra canabisului. Datorită studiului THC și CBD, a fost descoperit sistemul endocannabinoid, anandamida fiind una dintre primele dezvăluiri ale sistemului endocannabinoid. Molecula de AEA seamănă foarte mult cu THC, iar despre THC se spune că imită comportamentul anandamidei. Există o școală de gândire care crede că acesta este exact motivul pentru care THC este atât de terapeutic pentru corpul uman.

Pe măsură ce THC interacționează cu sistemul endocannabinoid, acesta imită efectul unui canabinoid endogen legat de funcțiile vitale ale organismului: somn, apetit, memorie și plăcere/recompensă. Dr. Ethan Russo formulează ipoteza că la baza multor afecțiuni moderne se află o deficiență endocannabinoidă clinică (CECD). Adesea, această deficiență se reflectă în nivelurile de anandamidă aflate în circulație în organism. Conform acestei teorii, consumul de THC și de alte canabinoide poate ajuta la reabilitarea sistemului endocanabinoid și la restabilirea echilibrului, tratând astfel afecțiuni precum fibromialgia, sindromul colonului iritabil și migrena.

Anandamida și canabisul medicinal sunt legate în mod inextricabil, demonstrând o legătură puternică între corpul uman și planta de canabis. Ele sunt atât de legate încât am descoperit anandamida exact în același timp în care am descoperit THC, în ciuda faptului că una există în interiorul corpului și cealaltă în afara acestuia.

.