Context: După accidentul de la centrala nucleară de la Cernobîl din aprilie 1986, a fost raportată o creștere mare a incidenței cancerului tiroidian la copii în zonele contaminate. Cea mai mare parte a expunerii tiroidei la radiații a fost reprezentată de izotopi de iod, în special 131I. Am efectuat un studiu caz-control al cancerului tiroidian bazat pe populație în Belarus și în Federația Rusă pentru a evalua riscul de cancer tiroidian după expunerea la iod radioactiv în copilărie și pentru a investiga factorii de mediu și gazdă care pot modifica acest risc.
Metode: Am studiat 276 de cazuri de pacienți cu cancer tiroidian până în 1998 și 1.300 de subiecți de control potriviți, toți cu vârsta mai mică de 15 ani la momentul accidentului. Dozele individuale au fost estimate pentru fiecare subiect pe baza locului unde se aflau și a obiceiurilor alimentare la momentul accidentului și în zilele, săptămânile și anii următori; a fost evaluată, de asemenea, starea lor probabilă de iod stabil la momentul accidentului. Datele au fost analizate prin regresie logistică condiționată folosind mai multe modele diferite. Toate testele statistice au fost bidirecționale.
Rezultate: S-a observat o puternică relație doză-răspuns între doza de radiații la nivelul tiroidei primită în copilărie și riscul de cancer tiroidian (P<.001). Pentru o doză de 1 Gy, raportul de șanse estimat al cancerului tiroidian a variat de la 5,5 (interval de încredere 95% = 3,1 până la 9,5) la 8,4 (IC 95% = 4,1 până la 17,3), în funcție de modelul de risc. S-a observat o relație liniară doză-răspuns până la 1,5-2 Gy. Riscul de cancer tiroidian legat de radiații a fost de trei ori mai mare în zonele cu deficit de iod (risc relativ = 3,2, IC 95% = 1,9 până la 5,5) decât în alte zone. Administrarea de iodură de potasiu ca supliment alimentar a redus acest risc de cancer tiroidian legat de radiații de un factor de 3 (RR = 0,34, IC 95% = 0,1 la 0,9, pentru consumul de iodură de potasiu față de lipsa consumului).
Concluzie: Expunerea la (131)I în copilărie este asociată cu un risc crescut de cancer tiroidian. Atât deficitul de iod, cât și suplimentarea cu iod par să modifice acest risc. Aceste rezultate au implicații importante pentru sănătatea publică: suplimentarea stabilă cu iod în populațiile cu deficit de iod poate reduce substanțial riscul de cancer tiroidian legat de iodurile radioactive în cazul expunerii la ioduri radioactive în copilărie, care poate avea loc în urma unor accidente de radiații sau în timpul procedurilor medicale de diagnostic și terapeutice.