Se prezintă un studiu experimental pentru sistemul micelar inversat de hexaetilenglicol monodecylether (C10E6) polidispersat cu 15% din masă în ciclohexan cu diferite cantități de apă adăugată până la 4% din masă. S-au efectuat măsurători ale vâscozității și ale coeficienților de autodifuziune în funcție de temperatura cuprinsă între 10 și 45 °C, la diferite încărcături de apă din eșantion, dar cu o compoziție fixă de C10E6/ciclohexan. Rezultatele au fost utilizate pentru a verifica validitatea ecuației Stokes-Einstein pentru acest sistem. Cu ajutorul ecuației Stokes-Einstein s-au obținut raze de micelă medie inversă și numere de agregare nejustificat de mici, dar s-au obținut valori rezonabile pentru aceste mărimi folosind raportul dintre coeficienții de autodifuzie dintre tensioactivi și ciclohexan. În timp ce vâscozitatea aparentă a crescut odată cu creșterea încărcăturii de apă, o scădere concomitentă așteptată a coeficientului de autodifuzie a fost observată doar pentru tensioactiv și apă, dar nu și pentru ciclohexan, care a arătat independență față de încărcătura de apă. Mai mult, s-a observat o răspândire a coeficienților de autodifuzie pentru protonii asociați cu unitatea de repetiție a oxidului de etilenă în probele cu C10E6 polidispers, dar nu și în proba cu C10E6 monodispersat. Aceste constatări au fost interpretate prin prezența unor mișcări de salt de la micelă inversă la micelă inversă care, odată cu creșterea încărcăturii de apă, devin din ce în ce mai selective pentru moleculele C10E6 cu unități repetate de oxid de etilenă scurte, în timp ce cele cu unități repetate de oxid de etilenă lungi rămân blocate în micela inversă din cauza interacțiunilor sporite de legătură de hidrogen cu apa din interiorul nucleului în creștere al micelei inverse. În pofida descompunerii observate a ecuației Stokes-Einstein, s-a constatat că dependența de temperatură a vâscozităților și a coeficienților de autodifuzie urmează comportamentul Arrhenius în intervalul de temperaturi investigat.
.